În seara zilei de 8 februarie se stingea, la 90 de ani, unul din corifeii organizării şi dezvoltării pescuitului sportiv în România. Cornelius Niculescu n-a fost pescar de mic copil ci s-a apropiat de acest sport după ce, renunţase la cariera de fotbalist, adică după vârsta de 30 de ani! În acele vremuri fotbalul era încă un sport de elită cu mulţi jucători cu studii superioare. De profesie avocat, membru al Baroului Bucureşti, nea Cornel, cum îl strigau toţi, s-a implicat atât în activitatea competiţională cât şi în cea de organizare a competiţiilor.
A fost membru în prima asociaţie a pescarilor amatori, APA pe numele ei, din 1952 şi păstra cu nostalgie carnetul de membru al acestui club. Din 1953 toţi pescarii au fost grupaţi forţat în AGVPS. Sub această egidă s-a confundat practic cu istoria organizării pescuitului sportiv în România în colaborare cu Liviu Banciu. Împreună au coordonat Campionatul Mondial de pescuit staţionar, seniori, desfăşurat în premieră, în România, la Galaţi, în 1965. Atunci România avea să obţină primul titlu de campion mondial pe echipe, în timp ce titlul la individual a fost cucerit de legendarul Robert Tesse. De altfel în anii 1960 – 1970 a participat regulat, în calitate de concurent sau delegat, la campionatele mondiale de pescuit staţionar, organizate de CIPS, pe vremea când echipa României era o prezenţă permanentă.
A fost un pasionat al pescuitului staţionar, spinning şi pescuit cu muscă artificială şi concurent la staţionar şi casting. În competiţiile de casting a adus României prima medalie (bronz) la Campionatul Mondial de Casting (CIPS) la Novi Sad în 1962, după o finală electrizantă, în care primii trei concurenţi au realizat numărul maxim de puncte! A fost nevoie de un baraj, în care presiunea psihică determinată de faptul că jumătate din stadion susţinea concurentul roman a fost prea puternică şi în final România s-a mulţumit cu locul trei.
După retragerea României din CIPS ca urmare a neplăţii cotizaţiei a fost unul din artizanii organizării “Cupei Prieteniei”, o competiţie anuală de pescuit staţionar a reprezentanţilor ţărilor socialiste, prin care competitorii români au putut păstra legătura cu pescuitul internaţional de competitie.
Ca reprezentant al României la CIPS şi FIPS a lucrat ani de zile, pentru recunoaşterea pescuitului ca sport olimpic (!), proiect ulterior abandonat.
În 1999 a contribuit la organizarea Campionatului Mondial de pescuit staţionar, senioare, de pe canalul Midia, Mamaia, unde experienţa şi relaţiile sale cu oficialităţile FIPS şi CIPS s-au dovedit utile.
În ultimii ani datorita unui accident vascular n-a mai putut ieşi la pescuit rămânând doar cu povestirile, acelaşi spirit tonic, mereu tânăr, dotat cu o memorie prodigioasă şi o vitalitate de invidiat. Va rămâne în inimile şi amintirea tuturor celor care l-au cunoscut nu numai prin activitatea sa prodigioasă, de peste jumătate de secol, ci şi prin umorul şi altruismul său, o „figură” de neuitat a pescuitului românesc de competiţie.
| < Anterior | Următor > |
|---|
