Campion şi vicecampion naţional de staţionar, Mihai Vargics a renunţat de câţiva ani la pescuitul de competiţie. Nu înainte de a se plasa pe locul 3 din Top 15 SuperPescar – Divizia deceniului: http://mail.superpescar.ro/pescuit-stationar/431-top-15-la-superpescar-divizia-deceniului . Retragerea sa din competiţii nu ne poate împiedica însă să rememorăm o partidă de pescuit făcută de acesta în 2005 pe Crişul orădean. După un meci pe unul dintre barajele din amonte de Oradea, am rămas cu un surplus de vreo 4 kg de nadă pentru babuşcă. S-a întâmplat ca, pentru pescuitul programat a doua zi pe Criş, Mihai să se trezească în pană de nadă. V-aţi prins: cu nada de babuşcă, Mihai a fost nevoit să dea la morunaş. Nicio problemă! Nu există nadă „de morunaş”. Nadă bună să fie!
În oraş, la ora pescuitului nostru, apa se tulburase de vreo 4 ore şi crescuse simţitor (cam cu jumătate de metru), din cauza deschiderii periodice a barajului din amonte. Lucrul acesta nu a stricat cu nimic nici planurile noastre, nici pe cele ale morunaşilor.
Nada de babuşcă despre care vă vorbesc este de culoare neagră şi e concepută pentru pescuitul în ape superlimpezi, cum sunt cele din lacurile de pe Crişul Negru, mai sus de Oradea. Aici, nici vorbă de apă limpede, dar morunaşii nu au stat să aleagă. Reţeta de azi a lui Mihai: 2 kg nadă + 6 kg pământ negru + cca.1/2 kg de viermi. Pământul se umectează şi se sitează separat, apoi se amestecă cu nada umectată şi sitată. Rezultatul e un bulgăre tare, plin de momeală (viermi), care se dezagregă lent pe fundul apei.
Celebrul Cralusso, modelul Torpedo, în varianta de 20 g. Adâncimea de cca. 3,5 m şi curentul susţinut cer această portanţă, pentru un pescuit cu linia blocată în curent. Reamintim că alegerea portanţei plutei depinde de forţa curentului. Semnul bunei alegeri e poziţia perfect verticală a antenei. Înclinată spre amonte, e semn că linia e prea uşoară. Înclinată spre aval, e semn că linia e prea grea. Dintre antenele disponibile, Mihai a ales-o pe cea lată, tip velă, care îl ajută să o vadă perfect în lumina soarelui care bate din faţă.
Strategia de nădire. Nădire de start: 13 bulgări, lansaţi cu mâna. Apoi, din 10 în 10 min., 3 bulgări aşezaţi la marele fix cu cupa. Mihai: „Morunaşul e atras de zgomotul nădirii. După nădirea de start, cum am aşezat linia, cum am avut trăsătură”.
Frumoşi, dar nu mari, morunaşii încep să se adune. Mihai „lucrează” cu un fir principal de 0,18 mm, pe care îl găseşte mai potrivit decât firele mai subţiri, pentru liniile grele. Struna este de 0,13 mm, iar cârligul de 12.
Pescuitul cu cupa este de o fantastică precizie. Îţi iei un reper de pe malul opus şi, cu ochii pe el, duci invariabil cupa în exact acelaşi loc. Apoi, poţi aşeza momeala pe bulgării de nadă sau în imediata lor apropiere. Ca şi în articolul din mai, Mihai insistă: cu mâna ori cu cupa, bulgării se plasează exact în faţa pescarului. Dacă sunt făcuţi compacţi, cum v-am arătat, aterizarea lor pe fundul râului se face după mai puţin de un metru în aval. Credeţi că îi va împinge curentul, pe fund, în aval? Vă înşelaţi. Curentul de fund este foarte slab, în comparaţie cu cel de suprafaţă.
Pescuitul cu rubezian e întotdeauna, când merge peştele, un spectacol. În spatele lui Mihai se strâng, încet, spectatori. Sus, pe dig, un spectator mai special: Viorel Popa, vicecampion naţional de staţionar.
La un moment dat Mihai renunţă la minciog şi se bazează liniştit pe struna de 13 care, la mărimea asta a peştilor, face faţă fără riscuri la ridicările în forţă. Spre sfârşitul partidei, muşcăturile se răresc. Mihai răreşte şi el nădirea de apel.
4-5 kg în trei ore şi jumătate de pescuit. Printre morunaşi, doi scobărei. Suntem în extremitatea dinspre aval a Oradei. În zona aceasta pare să fie mai mult morunaş decât în zonele din amonte, din zona centrală a oraşului, unde sunt locuri reputate de scobar mare şi mreană. Vă mai spun că, la 10 – 20 m în aval de Mihai, au fost 3 pescari care au pescuit la fix, cu telescopice de 7 – 8 m. Au prins cam de 10 ori mai puţin. Pe apa tulbure şi crescută de azi, linia blocată în curent şi nădirea precisă cu rubezianul au făcut o diferenţă colosală.
Ţineţi cât mâncaţi, iar la restul daţi drumul. Mihai nu reţine nimic.
Un bulgăre mare, aşa cum face Mihai pentru nădirea din cupă, cere o rubeziană solidă. Există rubeziene şi rubeziene. Nu toate sunt făcute pentru treaba asta. În principiu, cele zise „de crap” sunt fabricate exact pentru asemenea scopuri: să facă faţă la solicitări mai mult sau mai puţin extreme. Reversul medaliei e că, fiind mai robuste, sunt mai grele. Dacă nu dispuneţi de aşa ceva, nu e nici o dramă. Încărcaţi cupa la jumătate din cât o încarcă Mihai pe a sa.
Dicţionar: Cralusso - în maghiară, usso înseamnă plută. Cral este prescurtarea de la Kralic, numele de familie al inventatorului maghiar al plutei. Există două modele de Cralusso mai cunoscute, destinate pescuitului pe râu, radical diferite. Unul este Torpedo, o variantă de plută plată, cu care nu se pescuieşte decât la rubezian. Celălalt model este Surf, un tip special de plută plată cu care se poate pescui şi cu lanseta, la distanţă, proiectat în aşa fel încât, printr-un joc ingenios cu curentul apei şi cu hidrodinamica, să ţină linia pe loc în vadul nădit.
| < Anterior | Următor > |
|---|
