Jean Desqué şi Gilles Caudin sunt reprezentanţi ai unui important producător de nade din Europa: Sensas. Domniile lor sunt verigi importante în circuitul competiţional internaţional. Am profitat de prezenţa lor la Cupa Sensas-EnergoTeam din august 2008, ca să schimb o vorbă despre lucrurile pe care ei le cunosc cel mai bine: nadele. Discuţia este utilă nu doar pescarilor de concurs, ci şi tuturor pescarilor de staţionar care ne citesc. O nadă bună trebuie să “prindă” peşte nu doar în întreceri, ci şi în orice partide de pescuit.
Jean Desqué cu un caras de Doripesco, la Cupa Sensas-EnergoTeam, 2008
Dovleacul
Jean Desqué – La peşte mare, 10-20% (plătică, caras)
Gilles Caudin – Turta de dovleac se înmoaie în apă la fel ca aceea de porumb şi este foarte utilă la plătică şi la peştele mare de râu.
Fienta (găinaţul) de porumbel. Ce peşti o resping?
J.D. – Niciun peşte. 10-25% pentru babuşcă.
G.C. – Niciun peşte nu o respinge. Întâi se înmoaie în apă fierbinte, apoi se adaugă la nada uscată, pentru a obţine un amestec care „lucrează” în timp scurt. O folosesc în ape curgătoare cu curent slab, în special la babuşcă.
Aditivi
J.D. – Vanilia, la babuşcă. Brasem-ul, la plătică, dar am văzut că în Spania, spre exemplu, acesta are mare succes şi la pescuitul crapului. Pentru toţi aditivii, proporţia de un pachet de 300 g la 5-6 kg de nadă este suficientă. O proporţie mai mare, de un pachet la 3 kg, de exemplu, este riscantă. Belgienii pescuiesc uneori aşa, iar atunci când obţin o victorie clară într-un concurs nu-i exclus să fi supraaditivat nada. În principiu, excesul de aditiv îndepărtează peştii.
Aditivi şi pământ. Se mai foloseşte patul de pământ?
J.D. – Da. Cu max. 5% aditiv. Rolul său este şi acela de a ucide ori măcar de a amorţi larvele de nămol. La pescuitul de plătică mare e un lucru foarte bun. La plăticuţă şi la peşte mic, dimpotrivă: larvele trebuie să se mişte cât mai vioi.
O situaţie în care nu e deloc indicat un aditiv
J.D. – În pescuitul exclusiv cu pământ şi larve, dacă vrei ca larvele să rămână vii.
Brasem-ul. Cel pe care îl produceţi este acelaşi cu cel original?
J.D. – Reţeta originală era a unui pescar belgian. L-am cunoscut şi l-am convins să ne-o vândă.
Cei mai ceruţi aditivi de pe piaţă
J.D. - La ora actuală, sunt aditivii cu vanilie şi Brasem-ul.
Gilles Caudin, în acţiune la Cupa Sensas-EnergoTeam.
Pastoncino
J.D. – E un produs de origine italiană, care a servit iniţial hranei păsărilor. Pentru pescuit, se fabrică în trei culori, între care cea galbenă este cea mai folosită. E perfect atât pentru pescuitul între ape, cât şi pentru cel de fund. E un produs gras, cu miros dulce, fără să fie deloc dulce. E mai degrabă neutru: nici dulce, nici sărat. Cel roşu este folosit de pescari după cum optează sau nu pentru puncte roşii în nadă. Se foloseşte mult la caras, în orice culoare.
O situaţie în care nu ar fi indicat pământul de Somme
J.D. – Când este mult peşte mic şi se doreşte selecţia peştelui mare.
G.C. – Pe baltă şi pe canal, când peştele mic este mult şi dorim să selectăm peştii mai mari.
O situaţie în care nu ar fi indicat pământul greu şi colant
J.D. – La crap, în carpodromuri.
G.C. – La peşte mic, pentru că nu dă efect de nor, şi la crap, pe baltă.
Apelul/întreţinerea în rafală. Când?
(este vorba despre o nădire de apel mai rară şi mai consistentă, în opoziţie cu apelul clasic, făcut frecvent şi cu puţină nadă; un exemplu: 3-4 bulgări, aruncaţi o dată la 20 min.)
J.D. – Pe râuri cu curent tare.
G.C. – După ce pierd un peşte, fac o întreţinere în rafală, o dată sau chiar de două ori, la interval de câteva minute. Precum şi pe râuri cu curent puternic.
Mixerele pentru nadă: pot înlocui sitarea?
J.D. – Da. Sunt foarte utile mai ales pentru nadele de râu.
G.C. – Da, le folosesc pentru toate tipurile de nade, cu excepţia pământului de Somme, pe care îl sitez separat, înainte de a-l adăuga în nadă.
Momeli care pot surclasa larvele de nămol, inclusiv în concursuri
J.D. – Porumb, viermi, paste: la crap. Râme: la plătică. Viermi: la mreană, văduviţă.
G.C. – Porumb, viermi, pelete: la crap. Râme: la plătică, lin, somn pitic. Filtru de ţigară înmuiat în nadă: la novac (Gilles Caudin face referire la metoda inedită propusă de campionul român Zsolt Benzar, despre care am scris în numerele din octombrie şi noiembrie ale revistei).
Cât durează punerea la punct a unei nade? Cum o testaţi?
J.D. – Între unu şi trei ani. Testele sunt făcute de pescarii pe care îi avem în toată Europa.
G.C. – Două sezoane de pescuit, în medie. Pescarii societăţii noastre o testează în situaţii şi locuri diferite.
Întrebări ale altor pescari
Mihai - Contează anotimpul în alegerea aditivilor?
G.C. – Pentru vară recomand aditivii lichizi dulci. Cei în formă de praf sunt buni în orice anotimp, în special toamna şi iarna. Primăvara, aditivii sunt inutili, pentru că este perioadă de reproducere.
Constantin Vrabie - Aş dori câteva linii generale cu privire la nădirea în lacuri de acumulare, la adâncimi mai mari
G.C. – E nevoie de o nadă suficient de colantă şi de 50% pământ colant şi greu, de tipul terre de riviere (= pământ pentru pescuitul pe râu). Un exemplu: 1 kg Sensas 3000 carpe fine mouture + 1 kg Sensas 3000 fond + 2-3 kg terre de riviere.
Ce rost are o discuţie despre nade cu doi francezi?
„Ce fac şi ce spun alţii e valabil la ei. La noi, lucrurile stau altfel”, spun unii. Există, din păcate, pescari care mai cred că Europa se împarte în la ei şi la noi. Şi că ce e bun acolo, este inaplicabil aici. Dacă discutăm despre Europa civilizaţiei, sunt de acord. La ei, spre ruşinea noastră, e altfel. Dar subiectul nostru este strict legat de pescuit, or, în această materie, să pretinzi că plătica, mreana, crapul sau babuşca strâmbă aici din nas la ce degustă cu plăcere acolo este stupid. O dovedesc rezultatele din competiţii ale unor pescari occidentali, învingători pe apele noastre cu nadele şi metodele lor. Roberto Trabucco a urcat pe podium la Cupa Trabucco cu nade italiene, Alexandre Caudin, la Cupa Sensas-Energoteam, a făcut-o cu nade franceze, Ferenc Vido, la fel, la Cupa AdiSeb Pescom de la Săruleşti, cu nade maghiare. Iar Mondialele feminine din 1999, organizate pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, au fost câştigate de sportive britanice, nu cu nade româneşti, care nici nu existau la acea vreme. Dacă oameni de la Sensas, Trabucco, Trapper, Top Mix, Van den Eynde, Dynamite Baits ş.a. şi-au bătut capul ca să pună la punct reţete valabile pe tot cuprinsul Europei, se cuvine să le acordăm încredere. E greu de imaginat că eficienţa lor se opreşte la graniţele României. În discuţia noastră, două lucruri nu au graniţă: nadele firmelor consacrate, ceea ce ne bucură, şi provincialismul scepticilor, ceea ce ne seacă.
Articol apărut cu sprijinul Energofish
| < Anterior | Următor > |
|---|
