Bega este tulbure. Cei doi aleg, de aceea, să pescuiască „la reţinut”. Adică, ei vor reţine, cu ajutorul rubezienei, linia în curent, şi nu o vor lăsa să coboare liber în aval. În acest scop, instrumentul ideal este linia cu plută plată. Sau cu „disc”. Sau cu „acadea”, cum au poreclit-o englezii.
 |
Familia Nagy
Cătălina Kiss, fostă Nagy
|
Se alege un „disc” de 3 g, pentru care linia se lestează cu o olivetă de exact 3 g.
Vasile Nagy are o soluţie interesantă pentru fixarea olivetei. Nu cu alice, ci cu un opritor textil, realizat în maniera în care se realizează şi stopper-ul pentru plutele culisante. Înspre plută, oliveta culisează liber.
De la cârlig la alică sunt 30 cm. De la alică la olivetă sunt tot 30 cm. Linia nu are strună. Adâncimea apei în vad este de 2 m. Oliveta stă uşor deasupra substratului. Dacă ar sta pe substrat, pluta s-ar ridica şi nu ar mai semnaliza cum trebuie muşcăturile.
Metoda este simplă, dar cere o concentrare continuă. Linia se aşază pe apă, se lasă oliveta să coboare la fund …
… până când nu se mai vede decât antena. Aceasta este poziţia corectă de aşteptare a muşcăturii.
Momentul magic este fie o coborâre bruscă, pe jumătate, a antenei, fie dispariţia ei completă. Înţepi…
… şi ai ce-ai căutat.
Viermii nu sunt răspândiţi prin toată nada, ci plasaţi în orificii făcute cu degetul în fiecare bulgăre.
Compoziţia colantă a nadei permite cu uşurinţă acest lucru.
Cu viermii captivi, bulgării sunt fasonaţi plat, ca să nu se rostogolească spre Yugoslavia, împinşi de curent.
Nădirea de start este, în cazul nostru, o nădire grea, de fund, cu 10 bulgări, plasaţi la cca. 4 m în amonte de vârful rubezianului, montat la lungimea de 12 m.
Pe cârlig, 3 viermi.
Începe tata. După 20 de minute, un pui fugit de acasă dă semnalul apropierii cârdului.
Exact. Bucăţi de până la 250 g încep să intre în vad.
În timp ce tata se trage în poză, Cătălina trece la acţiune. În planul al II-lea îl vedeţi pe Marius, soţul Cătălinei.
Dacă nu întreţii vadul cu nadă, muşcăturile scobarilor se răresc.
Invariabil, după 3-4 bulgări noi şi 10 – 15 min. de aşteptare, „intră” câţiva morunaşi cât palma şi 5-6 scobari. Apoi, din nou pauză. Şi o nouă rafală de 3-4 bulgări.
Campionii recunosc că, dacă ar fi fost în concurs, ar fi făcut o nădire ritmică de întreţinere, cu câte un bulgăre mic (ca să nu sperie cârdul), bulgăre aruncat frecvent la intervale regulate.
Orele trec frumos, cu babuşti, morunaşi, porcuşori şi scobari şi cu tata care preia rolul de năditor şef al echipei.
4 kg în 4 ore de pescuit relaxat. Nu ne-a gonit nimeni, nu ne-am propus să spargem nici un record. În linişte şi pace, prietenii mei au pescuit, pur şi simplu. Dar nu oricum, ci cu tehnica secolului XXI.
Plutele plate
Sunt destinate pescuitului „la reţinut” în curenţii râurilor. Portanţa lor se alege în funcţie de tăria acestor curenţi. La Mondialele din Slovacia, din 2003, englezul Alan Scotthorne a devenit campion mondial cu 13 kg de mreană şi plătică mare, prinse în curent, cu rubeziana, cu linii cu „discuri” uriaşe, de 35 g. Sunt două variante de a pescui cu aceste plute. Prima presupune alegerea unei portanţe maxime pentru un loc dat, cum a făcut Scotthorne, de exemplu, şi ţinerea liniei nemişcat, pe unul şi acelaşi loc. A doua variantă presupune alegerea unei portanţe ceva mai mici, şi un pescuit cu reţineri prelungite urmate de uşoare relaxări. Relaxările sunt scurte, cât să permită coborârea liniei câţiva centimetri în aval. În felul acesta se testează treptat toată raza de acţiune în vad a rubezianului. Echipa Nagy a ales varianta a 2-a.
Scobărit. Obiceiuri lugojene
Iată câteva dintre opţiunile pescarilor lugojeni, relatate de Vasile Nagy:
1. la nădirea de start, poţi arunca la sfârşit şi 2-3 bulgări moi, mai slab strânşi în mână, ca să se spargă repede în apă, să fie duşi rapid în aval şi să atragă astfel scobarii de la distanţe mai mari.
2. în ape medii – mici, nădirea de apel se face cu bulgări mici, care să nu sperie cârdul la impactul cu apa.
3. unii pescari prind scobar şi la grund, cu minitriple de 18, încărcate cu bobiţe de pâine aromate cu usturoi
4. La magazin i-au venit şi pescari care i-au spus că aditivul Strawberry (cu aromă de căpşuni) al firmei Van den Eynde merge bine la scobar
5. La un concurs de selecţie pentru lotul naţional, pe lacul Bezid – judeţul Mureş, acum câţiva ani, Cătălina a avut surpriza să constate că pista este plină de scobar, şi că acesta este foarte atras de aditivul SuperBremix al firmei Sensas. Acest aditiv, o spunem în paranteză, are o puternică aromă de scorţişoară.
Nada de scobar a familiei Nagy
1. Baza (2 kg): - turtă de dovleac nesărată, pesmet, 100 g lapte praf, totul măcinat împreună
2. Mămăliga (1- 1,5 kg) – preparată dintr-un pachet de 500 g mălai; la fierbere i se adaugă un pachet de aditiv Brasem al firmei Van den Eynde
3. 2 pachete de Profi Mix pentru scobar
4. Viermi
Mămăliga se amestecă bine cu baza şi cu ProfiMix. Se adaugă 200 ml de aditiv lichid Breme al firmei Sensas. Mămăliga şi laptele praf creează un produs colant, care ajunge uşor pe fundul apei şi se dezagregă în timp. Spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, Vasile Nagy a renunţat de mult să mai adauge pământ la nadă.
_______________________________________________________________________________________
Dicţionar
Brasem şi Breme (citeşte „brem”) sunt echivalentele în flamandă şi, respectiv, franceză, ale cuvântului „plătică”. Produsele denumite de aceşti termeni sunt stimulatori de apetit cu spectru larg de acţiune, de la plătică la caras, şi de la scobar la babuşcă. Au însă compoziţii şi arome diferite. Brasem –ul se prezintă, în mod tradiţional, sub formă de praf şi are un gust uşor condimentat, în timp ce Breme –ul despre care se vorbeşte în articol este lichid şi e extraordinar de dulce.
| < Anterior | Următor > |
|---|
