Este o combinaţie fantastică între două tehnici încă inedite la noi. Auzisem despre farmecele acestei tehnici de pescuit de o bună bucată de vreme. Coaptă de minţile unor pescari occidentali, ea a ajuns urgent şi pe malurile din Ungaria. De pe maluri, pe DVD! De pe DVD, în calculatorul meu şi în site-ul SuperPescar! În DVD-ul pe care l-am văzut, un pescar maghiar prindea cleni de jumătate de kil pe frumosul râu Tisa cu un rubezian de vreo 10 m, la capătul căruia se găsea un feeder. Un ce? Un feeder. Genial!
Esenţa metodei
Un feeder care poate fi plasat mereu în acelaşi punct, graţie preciziei în pescuit pe care ţi-o conferă tehnica rubeziană.
Fără plută
Într-un fel, tehnica rubeziană o reproduce pe aceea clasică de feeder. Ce se întâmplă la aceasta din urmă? Trăsăturile se transmit vârfului lansetei (ştiţi acele vârfuri subţiri şi colorate, care se numesc quivere şi care se ataşează lansetelor specializate pentru feeder). Ideea este că, din moment ce trăsătura se transmite perfect lansetei de la, să zicem, 30 m, fără să fie nevoie de nicio plută, cu atât mai mult ea se poate transmite fără probleme vârfului rubezianului, de la cca. 4 m distanţă. Cum 4 m? Aşa bine. După cum vom vedea imediat, de la cârlig la vârful rubezianului, într-o apă de 2 m, distanţa nu poate fi mai mare de 4-4,5 m. Asta înseamnă că vom vedea trăsăturile la vârful rubezianului? Exclus. Trăsăturile se percep simultan pe două căi: vizual şi în mână. Vizual, cu antena de plută care ţine loc de plută. În mână, graţie rigidităţii exemplare a rubezianului.
În loc de plută: antena semnalizor
E o antenă de 3-4 mm diametru, din plastic fluo. E relativ groasă, ca să o vezi bine. Se fixează pe fir cu tubuleţe siliconice. Unde? La 30-50 cm de vârful rubezianului. Poziţia antenei noastre, spre deosebire de poziţia plutei la o linie de plută, nu depinde de adâncimea apei!! Că apa are 2 sau 5 m, pentru poziţia semnalizorului e egal. La sub 50 cm de vârful rubezianului, cu 1-2 cm din semnalizor ieşiţi deasupra apei, poziţia sa e perfectă.
Sondajul apei, înainte de pescuit
E obligatoriu. Dar nu pentru determinarea poziţiei semnalizorului, ci pentru cunoaşterea reliefului substratului, pentru localizarea agăţăturilor şi pentru determinarea aproximativă a adâncimii apei. După ce afli adâncimea apei, ştii câţi metri de fir îţi trebuie şi la câte segmente faci kit-ul. La o apă de 2 m, faci firul de vreo 3-4 m.
Reper vizual: obligatoriu pentru precizie
Luaţi-vă unul din malul de vizavi. O creangă, un mănunchi de stuf ori de papură, un senator pitit de DNA, un vânător ciupit de raţe, orice e bun dacă se distinge clar şi vă ajută să plasaţi năditorul mereu în dreptul lui. E o condiţie elementară de precizie în pescuitul cu feeder. Nu aveţi nici un interes să răspândiţi nada şi, implicit, să răspândiţi şi peştii.
Poziţia liniei în apă
Excesul mare de lungime a firului te ajută să ţii linia, lucru esenţial, mult înclinată faţă de verticală. O linie ţinută la verticală nu semnalizează trăsăturile cum trebuie! Struna trebuie să se prelungească în chip cât mai firesc cu linia, până la vîrful băţului. E singura variantă în care trăsăturile se transmit optim la semnalizor şi în vargă. În unghi drept, în schimb, peştele trage mai mult de năditor şi mai puţin de ceea ce e deasupra lui. Gândiţi-vă că la pescuitul cu lanseta de feeder, la 30-40 m de mal, linia continuă într-un unghi foarte lin struna, aflată pe fundul apei.
Sau la fix. Dar e de preferat rubeziana
Evident (cred că abia aţi aşteptat să vă spun acest lucru), dacă nu aveţi rubeziană, metoda este aplicabilă şi cu varga telescopică. Însă această variantă vă privează de două lucruri: 1. de avantajul teribil pe care îl dă elasticul în pescuitul fără mulinetă al peştilor mari; 2. de precizia plasării nadei în acelaşi loc, tot timpul. Dată fiind lungimea mare a firului în pescuitul la fix (cu atât mai mare cu cât varga e mai lungă) şi dată fiind plasarea feeder-ului în vad printr-o mişcare de balans pe sub mână, precizia pescuitului nu este comparabilă cu aceea pe care ţi-o permite tehnica rubeziană. Abia după ce veţi pescui cu o vargă rubeziană vă veţi da seama de diferenţa netă de eficienţă dintre cele două metode. Cu prima, improvizezi. Cu a doua, faci ce trebuie.
Secretul transportului feeder-ului în vad
Nu mai e nici un secret. Pe kit, undeva deasupra de poziţia de priză, se fixează un colier de plastic, din acelea disponibile în magazinele de articole pentru gospodărie. Vom numi acest colier clip şi vom spune că este o idee preluată de la pescarii britanici de carpodrom. Ei utilizează aşa ceva într-un pescuit cu totul particular la crap, şi anume atunci când pun în cârlig paste extrem de moi, care, dacă ar fi plasate în vad în modul clasic, s-ar dezintegra la impactul cu apa. Cu clipul, fraţii plaseză uşor pasta pe vad, iar aceasta ajunge nevătămată pe fundul apei. În cazul nostru, pas cu pas, lucrurile se întâmplă aşa:
1. Se pun viermii în cârlig şi apoi se încarcă năditorul
2. Se prinde năditorul de clip
3. Se duce rubeziana cu grijă în faţă
4. Când a ajuns la capăt, se ridică mult în sus
5. Se roteşte varga în mână până când clipul se întoarce în jos şi eliberează năditorul
6. Se amortizează balansurile liniei, după care feeder-ul se aşază uşor pe apă, fără zgomote inutile.
| < Anterior | Următor > |
|---|
