Un labirint de japşe, canale şi ghioluri în care reperele sunt doar maluri efemere de plaur şi stoluri albe şi nestatornice de lebede. Golfuri, intrânduri, gârliciuri care au propriile istorii cu ştiuci de peste un metru lungime ieşite din plauri doar pentru a rupe fire şi pentru a terfeli orgolii pescăreşti. O încleştare maraton între opt echipe de ştiucari veniţi la Holbina să câştige a doua ediţie a Cupei României la ştiucă. Bine aţi venit aşadar stimaţi cititori la Pikemaster 2010.
Opt echipe de doi pescari, 436 de ştiuci capturate mai mari de 50 de centimetri, două manşe, 18 ore de pescuit, premii de 6.000 euro cash. Nu vă miraţi, suntem în România la ediţia a doua a Trofeului PikeMaster de pe incinta Holbina, un concurs devenit etalon pentru pasionaţii de competiţie, deoparte particicipanţi sau viitori organizatori.
Şedinţa de comitet
Şedinţa tehnică din ziua de vineri îi regăseşte în mare parte pe aceiaşi participanţi de anul trecut, cu mici schimbări în echipa deţinătoare a trofeului PikeMaster ediţia I, Giani Tatu, cunoscut ca meseriaş în mânuirea nălucilor XXL înlocuindu-l pe Doru Someşan ca partener al lui Csaba Imreh. Alături de aceştia încă trei echipe prezente la Holbina activează în Campionatul Naţional de Spinning: Ioan Dumitru „Paco” (campion naţional 2009) – Cristi Bunghez, Eugen German „Berti” (campion naţional 2006) – Andy Arif şi nu în ultimul rând Gabi Udilă (cunoscut şi ca rodbuilder) – Dorian Dubovoi. Restul de patru echipe sunt compuse din Cristi Popescu–Mihai Borcan, Răzvan Dinu–Alex Andrei, Cristian Jurca–Vasile Marciuc (pescari de crap, dar pasionaţi şi de ştiucă) şi Gigi Ştefan–Terente Tudose, un duo care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Toate patru echipele, cunoscătoare ale labirintului de canale, ghioluri şi japşe ce compun cele 7.000 de hectare ale incintei Holbina, şi mai nou, de anul trecut şi cu un plus de experienţă competiţională în pescuitul ştiucii. Domul Tudor Badiu, organizatorul concursului şi administratorul incintei, trece rapid în revistă regulamentul competiţiei care este în linii mari acelaşi ca şi cel de anul trecut. 
Tehnologia Esox
Echipe de doi pescari plus arbitru în barcă, două manşe, punctează cele mai mari cinci ştiuci (peste 50cm). La finalul celor două manşe se adună centimetri (nu kilogramele ca anul trecut), câştigătorii ocupând poziţiile pe podium în funcţie de lungimea totală a celor mai mari zece ştiuci din cele două zile de competiţie. Un sistem de punctare împrumutat din competiţiile internaţionale de la bass, sistem care permite să îţi joci şansa până în ultima secundă, indiferent de rezultatul avut în prima zi. Se trag la sorţi bărcile dotate cu motoare electrice sau termice şi arbitrii (asiguraţi de APS) înainte de fiecare manşă pentru ca avantajele unei bărci mai mici sau ale unui motor termic să fie la îndemâna fiecărui participant, aceste echipamente nefiind identice (cu siguranţă la ediţia a III-a vor fi). Capturile sunt păstrate în lăzile speciale din fiecare barcă, dotate cu aeratoare, măsurătoarea făcându-se la compexul Holbina în locul special amenajat pentru fotografii şi filmări. Pentru a evita stresarea inutilă a ştiucilor, se hotărăşte şi o măsurătoare intermediară pe apă, la jumătatea manşei, fiecare captură fiind filmată şi fotografiată înainte de eliberare, pentru eliminarea oricărei suspiciuni. 
La început a fost oscilanta
Experienţa de anul trecut în care cele mai mari ştiuci au fost prinse la slidere deschide discuţia dintre concurenţi, care încep să socializeze şi să îşi dezvăluie tehnicile de abordare şi nălucile pe care vor miza în bătălia pentru cele mai mari ştiuci. Cu cărţile pe faţă, glider, slider, stickbait, popper, spinnerbait, swimbait soft pe offset sunt subiectivele care compun atât vocabularul fiecărei echipe cât şi trusele acestora. Se fac publice şi locurile unde merge fiecare echipă, Oaia, Platforma, Vărăria, denumiri ale ghiolurilor fierbinţi de la Holbina. E clar. Sunt toţi pregătiţi, mult mai bine decât anul trecut când încă se credea că oscilantele vor face legea şi necunoaşterea pistei era un dezavantaj greu de compensat. Schimburi de năluci, sfaturi prieteneşti, show de echipamente, o atmosferă relaxată ce avea să se termine la primul fluier al arbitrilor de a doua zi de dimineaţă. De a doua zi deveneam concurenţi.
Noi cei din manşa întâi
Opt echipe cu 7.000 de hectare la dispoziţie sunt elemente ce fac teoretic aproape imposibilă intersectarea a două bărci. Totuşi, la prima oră a dimineţii, Vărăria (locul unde s-a câştigat ediţia anterioară) este invadată de trei echipe: Berti–Arif, Csaba–Giani, Răzvan–Andrei, strategie care s-a dovedit a fi greşită după ce primele ştiuci se încăpăţânau să depăşească o lungime satisfăcătoare pentru dominaţia clasamentului. Restul echipelor se pierd în multitudinea de lacuri şi canale ce formează un alt loc cunoscut pentru talia capturilor, Oaia. Mai puţin campionul Paco cu partenerul Bughez care profită de libertatea de a pescui singuri pe Platformă, cel mai apropiat loc faţă de locul de start. Excepţie de la regulă face ca întotdeauna duo-ul Gigi Ştefan cu legenda Terente, care în timpul celor 8 ore de pescuit au reuşit să facă (pescuind!) înconjurul incintei, trecând dintr-o locaţie în alta prin cărări invizibile chiar şi pentru cei care pescuiesc de ceva vreme pe Holbina. Vorba concurenţilor: „La un moment dat se deschidea perdeaua de stuf şi apărea Terente. Cu o mână pescuia şi cu cealaltă dădea la ghionder. Şi mai şi prindea”. Pare la limita supranaturalului, dar adevărul este că cine l-a văzut pe Terente în acţiune a avut de învăţat multe despre pescuitul în Deltă. Echipă perfect completată de Gigi Ştefan cu extra tehnici şi echipament, Terente fiind conservator şi fidel oscilantelor, pescuind toată ziua cu o linguriţă argintie hand-made. 
Puncte la margine de Razelm
Surprizele apar la sfârşitul manşei după măsurătoarea finală, când echipele de pescari profesionişti sunt la urma clasamentului. Se pare că tehnicile din pescuitul de competiţie de la noi nu dau roade în acest sistem de punctare al celor mai mari cinci peşti. Pierduţi în obişnuinţa de a exploata cât mai bine locurile şi de a prinde cât mai mulţi peşti, participanţii din Campionatul Naţional au pierdut prima bătălie de pe Holbina. După demonstraţia de pescar-şerpaş a lui Terente, nimeni nu s-a mirat de prima poziţie, un clasament al acestuia alături de Gigi Ştefan, cu un total de 363 de centimetri, bineînţeles din cele mai mari 5 ştiuci. La o diferenţă de doar 8 centimetri echipa Cristi Popescu–Mihai Borcan a mers pe calitate în detrimentul cantităţii, un stil de pescuit care în prima manşă li s-a potrivit ca o mănuşă alternând oscilantele cu sliderele. Restul echipelor sunt despărţite în clasament la o diferenţă asemănătoare cu cea dintre primele două locuri, mai puţin două echipe, Udilă–Dubovoi şi Csaba–Giani, care au de recuperat faţă de locul întâi 67 cm şi respectiv 100 cm. Practic, încă o ştiucă respectabilă în plus faţă de cele cinci permise. Orice este însă posibil la Holbina, unde o ştiucă de un metru nu este o raritate, chiar dacă cea mai mare captură până atunci măsurase „numai” 86 cm.
Ce e mare, se termină repede
Socotelile sunt clare, „Mâine trebuie să prindem Monstrul!”... Şi fără glumă, în afară de jgheaburile arbitrilor APS, ce au numai 100 cm lungime, se pregăteşte şi un jumbo jgheab de doi metri. Atmosfera relaxată revine după afişarea rezultatelor, concurenţii dezvăluind secretele sau greşelile care i-au poziţionat în clasament. Din nou, ca şi la ediţia trecută, năluca în topul preferinţelor ştiucilor mai îmbrăcate în centimetri a fost glider/slider-ul, chiar dacă o mare parte au fost prinse cu tradiţionala oscilantă. Pentru că iarba încă nu căzuse şi ştiucile stăteau chiar în mijlocul pădurii de brădiş, rezultate bune au dat nălucile soft de mari dimensiuni montate pe cârlige offset şi voblerele de suprafaţă ce puteau evolua în jungla de la suprafaţa apei. Ca localizare, se pare că ştiucă mare este peste tot, după mărturiile tuturor echipelor care au avut în lansete cel puţin câte un exemplar mare. Scăpat.
Două ştiuci frumoase
Începe cea de-a doua manşă. Terente îşi reia traseul roată al incintei culegând ştiucă după ştiucă în goana după centimetri. Tot cu oscilanta din prima manşă şi cu Gigi Ştefan pe post de field tester cu voblere de suprafaţă. Restul echipelor reatacă locurile unde au prins sau ratat ştiucile mai mari din prima zi. Excepţie de la regulă face echipa Udilă-Dubuvoi care hotărăşte, în urma rezultatului modest din prima manşă, să caute locuri noi, necunoscute, nebătute. Pescuiesc exclusiv cu slidere şi cu echipament hard. Fire groase, lansete puternice, voblere mari, ori la bal ori la spital, având nevoie de cel puţin două ştiuci trecute de 90 cm pentru a putea ataca locul I. Măsurătoarea intermediară de la prânz găseşte cutiile concurenţilor pline cu cele cinci ştiuci limită inclusiv o nouă pretendentă la captură, de 88 cm, adjudecată de Cristian Jurca–Vasile Marciuc. Prea mică din păcate, sau din fericire, deoarece la scurt timp după măsurătoare o veste cutremură speranţele aspiranţilor la podium, implicit şi la captură. 99 de centimetri! Gabi Udilă deţinătorul capturii reintrat de acum în cărţi pentru locul I având la măsurătoare şi o surată mai mică, ce-i drept, de 89 cm. Speranţa moare ultima, cum avea să îmi spună mai târziu, Gabi mizând toată manşa pe năluca lui preferată un Salmo Slider. Cum spuneam mai devreme, surprizele fac parte din orice partidă de pescuit la Holbina. Tensiune mare pe ultima sută de metri, saltul echipei Udilă-Dubuvoi făcând ca majoritatea echipelor să îşi schimbe nălucile, locurile şi strategiile. Mai puţin impresionantă este echipa Cristi Popescu–Mihai Borcan care îşi păstrează ingredientele reţetei din prima zi. Ştiuci puţine, dar suficient de mari, pe acelaşi loc din Oaia. Finalul celor 18 ore de pescuit îi regăseşte la ultima măsurătoare pe toţi concurenţii cu lăzile pline de centimetri valoroşi. Diferenţele mici fac deliciul acestui final de concurs, fiecare centimetru în plus sau în minus valorând sute de euro.
Clasament final:
Locul I - Cristi Popescu–Mihai Borcan – 3.000 euro
Locul II - Gigi Ştefan–Terente Tudose – 2.000 euro
Locul III - Gabi Udilă–Dorian Dubovoi – 500 euro
Cea mai mare captură 99 cm – Gabi Udilă – 500 euro
Premiul special pentru cea mai mare cantitate de ştiuci (82) – Eugen German – Andy Arif
Dacă ai ratat pe sticlă emisiunile despre Holbina PikeMaster ediţia a-II-a 2010, Mincinoşii şi În Cârlig îţi oferă posibilitatea de a le vedea pe Internet. Eşti la un click distanţă de un spectacol cu ştiuci pe cinste. Nu îl rata!
http://www.antena2.tv/arhiva/mincinosii
http://incarlig.blogspot.com/
| Următor > |
|---|
