În esenţă, lucrurile stau aşa: iei un caşcaval şi îl pui la stricat; după ce s-a stricat, îl faci nadă şi îl dai la peşti. Pe un râu. Nu e mare filozofie, dar nişte chestii suplimentare tot sunt de spus şi de ştiut.
Motiv pentru care, în numărul din februarie, vă invit să faceţi cunoştinţă cu o nadă sută la sută sătească, halucinant de puturoasă şi teribil de eficace odată ajunsă pe fundul apei.
Â
Dacă aţi testat deja aşa ceva, nu ezitaţi să ne scrieţi în topicul de staţionar al forumului.
Nu scap ocazia să public şi aici avertismentul care va apărea în articol:
Avertisment
Brânza pusă la fermentat în condiţiile arătate în acest articol are următoarele inconveniente:
1. miroase foarte urât
2. are un potenţial toxic ridicat
Ne explicăm. Cu mirosul lucrurile se rezolvă simplu. Cu brânza învelită bine în trei pungi închise, mirosul nu răzbate chiar atât de uşor în gospodărie. Plăcerea olfactivă revine strict pescarului, pe malul apei, la prepararea nadei. În privinţa potenţialului toxic, lucrurile stau astfel: fermentaţia anaerobă (adică fermentaţia în absenţa aerului, cu pungile închise, cum e cazul nostru) este generatoare de bacterii extrem de virulente. La halul în care puturoasa miroase, este greu de presupus că există chiar şi cel mai mic risc de ingerare accidentală a unui asemenea produs, inclusiv pentru copii. Mai degrabă animalele de casă ar putea fi dispuse la asemenea experimente. Cu toate acestea, potenţialul de toxicitate al brânzeturilor fermentate pentru pescuit trebuie să vă fie clar. Pe mal, după prepararea nadei e suficient să vă spălaţi cu apă pe mâini. În rest, oxigenul îşi va face treaba, pentru că în contact cu aerul bacteriile anaerobe mor urgent. Dacă incovenientele enumerate vă stresează, renunţaţi. Aveţi la dispoziţie pungile la kilogram de făină de brânză din comerţul de pescuit. Care miros şi ele, dar nu în halul acesta.
Săraca, pute şi numai dacă o vezi.
O să aveţi nevoie de sită. Vom vedea cum şi de ce.
Facem sacrificiile astea cu gândul la o ....
.... sau la un ....
Articol apărut cu sprijinul Baracuda
În esenţă, lucrurile stau aşa: iei un caşcaval şi îl pui la stricat; după ce s-a stricat, îl faci nadă şi îl dai la peşti. Pe un râu.
Â
Nu e mare filozofie, dar nişte chestii suplimentare tot sunt de spus şi de ştiut. Motiv pentru care, în numărul din februarie, vă invit să faceţi cunoştinţă cu o nadă sută la sută sătească, halucinant de puturoasă şi teribil de eficace odată ajunsă pe fundul apei.
Â
Dacă aţi testat deja aşa ceva, nu ezitaţi să ne scrieţi în topicul de staţionar al forumului.
Â
Nu scap ocazia să public şi aici avertismentul care va apărea în articol:| < Anterior | Următor > |
|---|
