Am testat plutele Cralusso intr-un experiment derulat pe raul Mures, unde am avut surpriza sa atragem pe vad chiar si mrene. Se spune ca sezonul rece este unul deosebit de prielnic pescuitului acestui peste, iar eroii povestii noastre o demonstreaza cu prisosinta.
Undeva in zona localitatii Vintu de Jos (judetul alba), Silviu Danciu – divizionar B si foarte bun combatant in competitiile cu caracter privat, si hunedoreanul Radu Sabo – un om despre care am senzatia ca are Muresul drept sufragerie, iar apartamentul de-acasa drept dormitor ocazional, au dibuit un loc fascinant in care colcaie mrenoacele.
Cu doctorul la pescuit
Doctorul Danciu, pentru ca tipul este stomatolog, cunoaste cu precizie mai toate locurile in care gasesti mrene, iar pe acesta a pescuit de cativa ani buni incoace, fara ca locul sa se strice in decursul timpului. Este vorba despre o insulita pe care se ajunge relativ fara dificultati, cu ajutorul wadersilor (costum de neopren special) sau cu soldanele. in fata acestei insulite se deschide un vad nemaipomenit avand pe fund zeci de bolovani, iar in aval, putin in stanga locului inbolovanit curentul se domoleste. Pe 11 decembrie seara, Radu Sabo inspecta locul cu pricina dupa care a nadit masiv cu nada dedicata mrenei si scobarului. „Cunosteam foarte bine locul si stiam ca aici se dau lupte nebune cu mrenoacele, in fiecare an. am pescuit toata noaptea la starleta, desi era un frig naprasnic. Undeva pe la miezul noptii a sosit si doctorul (Danciu) si am pescuit exclusiv la bolognesa de 7 metri cu plute fixe de 4–5–6 grame, pana acum cele mai nimerite pentru pescuitul pe rau” spune Radu. Trebuie spus aici ca „plutarii” hunedoreni folosesc indeosebi bolognesele de 7 metri.
Fara nada de intretinere, doar cu multi viermi pe carlig
Va inchipuiti lesne la ce s-au putut inhama cei doi pescari intr-o astfel de partida, insa rezultatele au fost pe masura. Pe acel loc nu a fost nevoie de o nadire speciala, Danciu a incercat la un moment dat, odata cu ivirea zorilor, sa iasa pe rubeziana de 13 metri, a nadit, insa nu a avut niciun rezultat, incercand plutele Cralusso, de care tocmai v-am amintit. Prin urmare tot restul partidei s-a derulat la bolognesa, cu plumbajul de control (tusul) situat foarte aproape de carlig – la circa 50–60 cm, iar plumbajul principal grupat inspre carlig, in asa fel incat momeala sa ajunga foarte repede pe fundul apei. „in locul in care am pescuit, apa avea o adancime de circa 2 metri, insa noi am avut adancimi de pana la 3 metri pe linii, pentru ca trebuia sa pescuim foarte mult tarat. Este deosebit de important sa cunosti structura fundului si pentru depistarea pestelui, dar si pentru un control eficient al liniei. Cele mai multe trasaturi le-am avut pe spartul curentului, in stanga vadului cu bolovani. au fost trasaturi foarte ferme, semn ca pestii misunau prin zona. Cu o seara inainte am nadit puternic pentru mreana si scobar, fara aditivi sau altceva. in rest pe timpul partidei am nadit de intretinere din cand in cand cu nada amestecata cu viermusi si cu viermi colati. Cred ca a fost suficient pentru retinerea pestelui in zona” precizeaza Radu. Cei doi au pescuit exclusiv la vierme si au pus in carlige cate 6–7, chiar 8 viermi.
La locul potrivit
Firele folosite in aceasta partida au fost de 0,18 mm, cu forface de 0,16 mm si carlige de 8 si de 6, dintre cele folosite foarte mult de scobararii din zona, dar si de pescarii care dau mult dupa mreana. „am avut trasaturi constante, iar spre dimineata s-au mai domolit. am avut si ratari multe, rupturi de fir, in sfarsit, a fost un pescuit foarte frumos, dar in conditii atmosferice vitrege. Dril-urile au fost nebune, iar mrenele s-au luptat voiniceste, insa foarte multe au ajuns in juvelnic” spune Radu. Dupa o astfel de partida de circa 12 ore, insa fara nada de intretinere, Radu a cantarit 14 kg si ceva de peste – numai mreana, in timp ce Danciu a pus pe cantar putin peste 10 kg. Concluzia cea mai importanta a acestei partide este ca nu conteaza intotdeauna calitatea sau cantitatea nadei, ci locul potrivit este cel mai important atu. Pescuitul a fost dificil tinand cont ca a trebuit sa se foloseasca strune lungi „la tarat”, iar intepaturile s-au impus a fi ferme. Conditiile de pescuit nu au fost tocmai cele mai prielnice, insa mreana a fost atrasa de acel loc ferit, oxigenat si unde a putut sa descopere hrana. Linistea deplina a contat foarte mult pe toata durata partidei, iar felul in care s-a adus pestele la minciog a avut, de asemenea, o importanta foarte mare. Pentru Sabo nu este o intamplare grozava, ci doar o rutina, el cunoscand mai toate locurile care ascund mrene si alte specii de peste de pe Mures, dimensiunea mrenoacelor insa l-a captivat. „Umblu destul de mult pe Mures, insa mai rar te intalnesti cu astfel de mrenoace. Sunt convins ca pot fi amenajate pe Mures piste foarte bune pentru competitii, iar cu o nadire adecvata se pot face rezultate bune. Peste este destul, important este sa stii unde sa-l cauti si mai ales ce sa-i dai si cum” conchide Sabo.
| < Anterior | Următor > |
|---|
