SuperPescar - SUTA LA SUTA PESCUIT

Lucrul care m-a impresionat cel mai mult în anul competiţional de staţionar 2009 este victoria lui Eugen Bâltac, un foarte bun pescar din Turnu-Severin, în campionat. Motivele pentru care trăiesc sub impresia aceasta sunt de găsit în articolul dedicat acestui subiect în Superpescar, însă vă pot spune aici că aceste motive au legătură cu oraşul în care trăieşte Eugen, cu măsura în care tehnicile moderne de pescuit staţionar se pot sau nu învăţa de la vreun concitadin al lui Eugen şi, mai ales, cu felul în care Eugen a depăşit limitele locului în care trăieşte şi a ales să îşi ofere o cale de ieşire spre lumea largă.

Până la urmă, chestia aceasta cu depăşirea limitelor locului în care trăieşti ne priveşte pe toţi, iar reuşitele sau rateurile noastre, în pescuit şi în viaţă, depind de cum şi cât ne pricepem să evadăm din cotlonul în care pare că ar trebui resemnaţi să trăim.

De la dreapta la stânga: Eugen Bâltac, un reprezentant din Ungaria al Energofish şi Adi Petrişor, după manşa I a Cupei Prieteniei Energofish de la Vârşolţ, jud. Sălaj. În spatele lui Eugen, Paul Maluţan şi Andrei Pop (manager la Energofish).

 

Lui Eugen îi urmează, în impresiile mele, Nuţu Sabău, vicecampion naţional, pentru a cărui poftă de victorie îmi scot pălăria, şi Zsolt Benzar, urcat a n-şpea oară pe podium, căruia îi doresc Mondialul pe care şi-l merită: unul pe care îl termină pe podium, cu nadă Benzar, evident.

Şi mai sunt şi Neluţu Lupei, şi Rojidar Todorov, şi Eva Kosa, şi Cătălina Kiss, şi Isabela Lozincă, şi Adi Petrişor, toţi şi toate cu micile sau marile lor reţete pentru victorie din numărul din ianuarie al Superpescar.

Dar articolul nu vorbeşte doar despre victoriile din concursuri. Pescarii de concurs, fie vorba între noi, sunt cam răruţi pe la noi (îi estimez la sub 150), motiv pentru care VICTORIE, pentru revista noastră, înseamnă şi simplul fapt de a prinde un peşte, atunci când se putea să nu-l prinzi, sau de a prinde cu 10 peşti mai mulţi, atunci când se putea să nu prinzi decât unul. Câţiva dintre campionii lui 2009 vă vor împărtăşi, veţi vedea, din ideile lor, ca să vă ajute să terminaţi victorioşi partidele de pescuit pe care le visaţi.

Iar în februarie vine echipa Bihorului. Toată! Zsolti Szilagy, Iosif Huttner, Cristian Malita,  Viorel Popa, Ştefan Szatmari, Tudor Octavian. Cu idei, tehnici, scobari, mrene, numai răbdare să aveţi, staţi puţin şi nu mânaţi, mai citiţi, mai aşteptaţi ….

Până atunci, îmi rog cititorii să găsească o soluţie la următoarea problemă.

Aşa cum se vede şi în fotografiile alăturate, în 2009 existau încă două lumi în competiţiile româneşti. Una care vine dintr-un trecut despre care prefer să nu îmi amintesc, ca să nu stric atmosfera de pe-aici, o lume în care cântărirea la sfârşitul manşei se mai face încă la vrac, la pungă şi la pachet – e vorba despre campionatul oficial -  şi o alta care are un alt trecut, de pe alte meleaguri, şi în care cântărirea la sfârşitul manşei se face elegant, pe trepied, în coşuri largi, după care peştele se întoarce urgent, nerăbdător şi în bună stare în apă – e vorba despre circuitul de competiţii al firmelor private din domeniu. Poate găsiţi o soluţie pentru ca şi campionatul oficial românesc să o termine definitiv, măcar la finale, cu peşti înghesuiţi în pungi de nylon pe cântare, ca la tarabele de peşte din Tiraspol.