SuperPescar - SUTA LA SUTA PESCUIT

Pachete de Traper pe pista de la Osijek, Croaţia, în 2006

Nu sunt nici mai bune şi nici mai rele decât nadele deja consacrate de pe piaţa românească. Sunt doar (încă) mai puţin cunoscute. Atât. În rest, îşi fac la fel de bine treaba ca majoritatea nadelor pe care deja le cunoaşteţi şi le găsiţi de ceva vreme pe rafturile magazinelor de pescuit.

Concurent polonez din echipa Traper, la Mondialele de la Osijek, înainte de cântărire, după manşa a II-a

Am aflat pentru prima dată de Traper în 2006, pe pista Mondialelor cluburilor din Croaţia. Era prezentă acolo şi echipa de club campioană a Poloniei în anul precedent. Polonezii pescuiau cu nada lor, Traper, şi o promovau într-un mod interesant. La antrenamente, zilnic, în spatele fiecărui stand de antrenament, pe linia de demarcaţie a standului de spaţiul de acces din spatele acestuia, pescarii polonezi puneau în rând pachete de nadă şi de aditivi Traper. Orice curios putea lua orice pachet la studiu şi, cu voia proprietarilor, chiar la pus stăpânire pe el, pentru testare. Polonezii au terminat, atunci, competiţia, pe locul al 6-lea (din 25 de cluburi participante), cu un loc 1 după prima manşă şi cu o cădere pe 14 după a 2-a.

Captură de babuşcă pe Bega, pe un pat de nadă Traper Râu (Rzeka), cu vierme. În imagine, timişoreanul Gabi Kapor.

Am început să pescuiesc cu Traper din vara lui 2009, la invitaţia importatorului român al acestui produs, Baracuda. Mă aplec cu plăcere spre astfel de experimente, pentru simplul motiv că sunt mereu curios să încerc chestii noi. Am pescuit nu doar eu cu Traper, ci şi câţiva prieteni de pescuit, care au avut amabilitatea să renunţe, preţ de câteva partide, la produsele lor preferate, ca să testeze, la îndemnul meu, mix-urile polonezilor. Concluzia intră în două cuvinte: AM PRINS. Am prins, şi eu şi ei,  peşte de toate felurile: scobar, mreană, babuşcă, crap, morunaş, clean, după cum nada era de râu sau de baltă. Mi-e imposibil să scriu că am prins mai bine cu Traper decât cu ce foloseam până atunci, pentru că nu ar fi adevărat. Şi, oricum, nu sunt în căutarea nadei ideale, pentru că aşa ceva nu există. Am prins, pur şi simplu. Motiv suficient ca să vă îndemn şi pe voi să încercaţi aceste produse şi să ne scrieţi pe forum, la rubrica de Staţionar, concluziile voastre.

Radu Dumitraş, în standul Baracuda, la o ediţie de Târg de articole de pescuit.

Prima reţetă cu nadă Traper am auzit-o de la un pescar din Suceava, pe nume Radu Dumitraş. Nada sa de scobar combină 1-1,5 kg de mămăligă cu 200-300 g de nadă Traper la pachet, fie în varianta Secret-Feeder, fie în varianta Gold Champion. La început aruncă 2-3 bulgări mari, apoi, din timp în timp, după cum merge pescuitul, câte un bulgăre cât o nucă. Pescuitul nu se face în şuvoi, ci în curentul moale de lângă acesta.

Opţiunea lui Radu Dumitraş merge spre bologneza de 6 m, cu fir de 14 şi strună de 10, linii de 1,5 g, cârlige Sasame de 14 – 13, cu un vierme roşu şi unul alb când e cald, sau cu bucăţică de râmă roşie subţire, când e frig. Bologneza lungă îl ajută să controleze perfect linia, dându-i scurte frânări în timpul curgerii, frânări care declanşează de multe ori muşcătura.  Când alege să pescuiască la feeder, nada lui Radu Dumitraş este Traper Secret Feeder.