Nuţu Sabău este vicecampion naţional de staţionar şi companion al echipei revistei noastre. Vicecampion este din 2009, însă companion ne este de vreo doi ani, dacă nu chiar de trei. De data aceasta, în numărul din aprilie, l-am invitat să ne arate ce mai e nou pe fundul Timişului. Ha ha ha ha! Zis şi făcut. Noi pentru noi, vechi pentru el, noutăţile se numesc larve de rusalii. Sau „tisavirag”, dacă aţi auzit despre ele în forma aceasta.
Eu am auzit despre ele de mult, dar nu le-am văzut niciodată până să îl cunosc pe Nuţu. Legendele din capul meu vorbeau despre larvele de rusalii ca despre momeala numărul 1 la cegă, pe Mureş. Am aflat între timp că acestea sunt momeala numărul 1 la orice peşte mediu-mare de râu. Cu o singură condiţie: peştele să mănânce. Altfel, chixul e la fel de garantat ca şi în cazul oricărei alte momeli.
Nuţu, la rândul lui, a aflat despre aceste larve de la pescari riverani ai Timişului, biciclişti neobosiţi printre digurile şi prafurile acestui râu frumos, strâns de gât de setci şi, se pare, încă viu.
Ce sunt larvele de rusalii?
De ce li se mai spune „tisavirag”?
Unde le găsim?
Cum le strângem?
Sunt ele într-adevăr o momeală imbatabilă?
Răspunsurile noastre sunt în articolul dedicat din aprilie.
Seara, după tura de cules larve, Nuţu a intrat cu picioarele în Timiş şi s-a pus pe pescuit în avalul unui copac prăbuşit din malul opus. Ne-au însoţit doi prieteni, pescari şi ei, între care Pepa, în prim-plan, ne-a rupt măruntaiele, de râs, cu glumele lui. Îl imortalizez aici, ca să vadă lumea cum se ţin prietenii cu mâna de cap când se-apucă el de vorbit. Asta-i şi ultima fotografie pe care am făcut-o în ziua aceea, după care am căzut lat. Nu pot, nene, să trag poze, deşelat de hohote. Pas.
Articol apărut cu sprijinul Baracuda
| < Anterior | Următor > |
|---|
