2
Prin anii ’80 nu existau năluci care să se încadreze în categoria stickbait suplu. Herbert Reed este cel care inovează o astfel de nălucă în condiții de serie restrânsă, întreaga sa “producție” fiind realizată în… garaj. Est e drept că Reed nu a creat și produs întâmplător această nălucă – pe care a numit-o Slug-Go datorită asemănării cu un melc limax), el fiind déjà cunoscut local pentru jigurile tip spider cu skirt din cauciuc și pentru spinnerbaituri realizate în serie mică. Experiența sa și a pescarilor cu care ținea legătura pentru a adapta tot timpul nălucile pe care le producea a demostrat că bassul era atras de prăzi fusiforme, cu un aspect și o dinamică natural, deloc ostentativă. Un alt aspect pe care l-a avut în seamă când a proiectat Slug-go a fost structurile dense, dificil de explorat cu năluci, în care bassul obișnuiește să se retragă pentru a pândi prada. Astfel Reed a adaptat nălucii sale o montură provenită din stilurile clasice Carolina și Texas, montură bazată pe cârligul offset. Cu toate că Slug-Go a fost destinat inițial unor tehnici de pescuit dependente de un echipament Extra-Heavy, năluca lui Reed a deschis practic o cale spre tehnicile de mai târziu denumite finesse. În mod uzual pescarii de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 foloseau lestare pentru Slug –Go, așa numitele nails (unghii, engl.), fâșii subțiri de plumb, tăiate la un capăt sub forma unui vârf de săgeată pentru a putea fi inserate cu ușurință în corpul moale al nălucii. Această lestare le permitea pescarilor de atunci lansarea cu un monofilament de 40 lbs line test, mulineta de baitcasting și lansetă cu o putere suficientă să lanseze și năluci de 60 de grame. Treptat s-a observant că atacurile surveneau pe plonjarea nălucii, plonjare care, cu cât era mai lentă, cu atât era mai naturală. Acest detaliu a atras după sine eliminarea treptată a lestării, astfel încât Slug-Go a devenit o nălucă de referință pentru tehnici finesse, fără lestare, tehnici destinate exclusive nălucilor supple, mai ales în montură offset.
Valoarea nălucii Slug-Go a fost demonstrată în anul 1987, când un partener al lui Reed a participat la un concurs de pescuit la smallmouth bass (biban cu gura mică) în care a pescuit exclusiv cu această nălucă și a reușit o medie de 2,5 Kg/captură. Doar un an mai târziu Slu-Go a devenit arma secretă pentru mulți pescari de bass din nord-estul SUA. Cum era și firesc, reviste ca Bassmaster și IN-Fisherman au sesizat imediat potențialul acestei năluci și au publicat o serie de articole dedicate tehnicilor de pescuit cu Slug-Go. Pasul următor a fost intrarea Slug-Go pe pistele profesioniste de bass unde a devenit rapid o advărată vedetă și a intrat în istorie în perioada 1990 – 1991 ca cea mai vândută nălucă de pe piața americană. Nu era vorba doar despre o nouă nălucă, ci de un întreg nou capitol în pescuitul cu năluci.
Un articol amplu despre Slug-Go si tehnicile de pescuit veti gasi in nr. 2 al revistei SuperpPescar!
| < Anterior | Următor > |
|---|













