Una dintre trăsăturile pescuitului e că întotdeauna peştele e acoperit de apă, de foarte multă apă şi nu ştim ce se află dedesubt. Iată de ce, pentru a prinde peşte trebuie să găsim şi să interpretăm corect ce se întâmplă sub apă. Un prag, o structură, un cocioc găsite la timp sunt de multe ori sinonime cu a avea o zi de pescuit reuşită. Sfoara ancorei, ce are noduri (marcaje) din metru în metru, pipăitul albiei cu jigul, ori locurile secrete aflate de la alţii au constituit pentru mulţi coordonatele definitorii în acest sens.
Sonarul clasic, cu vedere bidimensională, a însemnat o revoluţie şi nu voi insista în a sublinia utilitatea sa, modul de a citi şi interpreta informaţia pe care o oferă, aceste repere fiind obiectul unor articole anterioare detaliate. Astfel de sonare se găsesc la preţuri decente, sunt performante şi constituie un prim pas în a pescui „cu adresă“. Principala lor limitare e însă aceea că citesc doar spaţiul de sub barcă. În mod uzual, unghiul care defineşte conul scanării sonarului clasic este între 20 şi 60 de grade.
Nevoi digitale
La noi apele pe care pescuim au în general adâncimi mici. În aceste condiţii, dacă ne aflăm pe o apă de 6 metri cu un con de 60 de grade, informaţia e citită sub barcă pe un cerc cu un diametru de 6 metri. Adică, în principiu, ştim ce se întâmplă sub barcă şi cel mult 2–3 m în lateral. În cazul în care conul e de 20 de grade, diametrul cercului e de 2 m. Dacă ne aflăm pe o apă de câteva sute de hectare, pe care nu o cunoaştem, treaba e cam clară, căutăm acul în carul cu fân. Imaginaţi-vă că puteţi trece cu barca foarte aproape de o structură, să zicem 10 m în lateral faţă de aceasta, fără să aveţi habar că e acolo, întrucât se află în afara razei sonarului.
Majoritatea dintre noi avem un timp limitat şi preţios în care ne putem duce la pescuit. Mai luaţi în considerare şi faptul că la noi o zi de pescuit pe o apă care nu e publică are un preţ deloc modic, chiar exagerat pentru ce oferă, şi iată că e limpede că dorim ca într-o zi de pescuit să ne petrecem timpul pescuind eficient şi cu adresă, nu bătând câmpii sau făcând navigaţie. Aici intervine tehnologia Side Imaging.
Aceasta permite scanarea simultană de o parte şi de alta a bărcii pe o distanţă de până la 120 m în lateral. Astfel încât pe o deplasare liniară, sonarul poate scana pe ambele părţi o „bandă de apă“ de 240m. Deja parcă datele se schimbă complet. E un avantaj incontestabil şi, cu un astfel de echipament, căutarea locurilor productive pe o apă devine perfect posibilă într-un timp scurt.
Nu mai vrem 2D
Practic îţi poţi permite să intri pe o apă complet necunoscută şi să găseşti din prima zi locuri bune şi peşte. Cine nu-şi doreste asta? Chiar şi pescarii „experţi“ pe o anumită baltă, sau cei care merg de foarte mult timp pe o apă crezând că o cunosc ca în palmă, odată ce scanează cu Side Imaging, descoperă cu uimire că balta le mai ascundea multe secrete.
Încă un argument foarte interesant este că Side Imaging, spre deosebire de sonarul clasic – al cărui output e o imagine 2D grafică – oferă o imagine reală şi panoramică asupra substratului, permiţându-ne să ne dăm seama care e profilul unei structuri, cum e ea orientată şi, ca urmare, ne permite să ne decidem cum vom aborda în pescuit acea strcutură, din ce unghi. Mai ales la şalău se ştie cât e de important felul şi direcţia în care abordăm o structură. Alt exemplu foarte relevant: am auzit de multe ori de la alţii, şoptit sau cu voce tare, ceva de genul „ştii, undeva, lângă malul ăla, la vreo 50 m de mal, X-ulescu zicea că e o zonă cu ştepi“. Aţi remarcat ca şi mine desigur cât de relative sunt distanţele pe apă pentru fiecare. 50m pot fi foarte uşor 300 sau 500 de metri, în funcţie de interlocutor. Astfel încât nu e de mirare că a găsi un asemenea loc e, nu e de fapt o sarcină prea uşoară, se soldează cu multe ancorări, testări cu jigul, nervi pierduţi şi timp irosit. Ca să nu spun că mai există şi concluzii de genul „bă, ăla ne-a minţit“.
Informaţia dă prestaţia
Ei, cu un sonar SI (Side Imaging), treaba asta se rezolvă în… minute, fiind necesară o singură deplasare liniară în zona respectivă (vă amintiţi că se pot scana 240 de metri lateral). În plus sonarul este înzestrat şi cu GPS, astfel încât aveţi posibilitatea să înregistraţi locurile bune găsite şi să reveniţi rapid şi precis ulterior acolo. Nu mai e nevoie de reperele de pe mal, de alinierea lor pemtru a da localizarea exactă.
Am văzut prima dată un astfel de sonar într-un concurs de CN la şalău. La acel moment, era singurul sonar SI, din concurs. Aveam pe atunci, ca toţi ceilalţi, un sonar clasic, de care eram, de altfel, foarte mulţumit. Am realizat rapid ce diferenţă uriaşă putea crea în pescuit, şi am decis să-mi cumpăr un astfel de sonar.
După strângerea informaţiilor relevante de pe net am decis să-mi iau un model cu ecran mai mare, dar şi superior în performanţe. Evident, a costat mai mult, dar a meritat toţi banii. Alături de ochelarii polarizaţi şi îmbrăcămintea specială de pescuit (sănătatea e mai importantă decât pescuitul) au fost probabil banii pe care i-am investit cel mai cu folos în pescuit.
La prima ieşire pe o baltă pe care fusesem de foarte multe ori, am descoperit rapid că o zonă pe care o interpretasem cu sonarele clasice drept o zonă cu numeroase denivelări, era de fapt un drum scufundat continuu şi şerpuit.Vedeam clar cât se întindea, zonele unde e puţin întrerupt. Iată informaţii de nepreţuit. Cu sonarele clasice, când intersectam drumul, apărea doar ca o „gâlmă“. Şi deşi la început se făceau multe glume de genul ,,ce faci, iar ai ieşit cu HBO-ul la pescuit?“ Încet, încet SI a devenit pentru pescarii de competiţie cel puţin la fel de obişnuit şi necesar ca barca sau motorul electric.
Atenţie la grade
Cred că deja v-am convins şi vă gândiţi cum să faceţi să cumpăraţi unul. De la bun început vreau să subliniez că acest articol nu este un advertorial, el nu-şi propune decât să scoată în evidenţă avantajele unei astfel de tehnologii care va schimba radical pescuitul, făcându-l mult mai eficient. La momentul la care mi-am achiziţionat eu un astfel de sonar, el era oferit doar de cei de la Humminbird, dar în prezent şi Lowrance, Raytheon, Simrad, ceilalţi mari producători oferă un astfel de sonar cu diferite variante de performanţe şi preţ. Eu am să vorbesc în continuare despre Humminbird, pentru că doar pe acesta îl folosesc şi îl cunosc. Ca să-l cumpăraţi aveţi două variante: fie să-l luaţi din SUA (modelul pentru piaţa americană), fie de la dealerii autorizaţi de la noi sau din Europa (modelul internaţional). Modelul cel mai ieftin începe de la 1.000 $, preţ de catalog, la care se adaugă transportul. Preţul pentru modelul internaţional e semnificativ mai mare. Diferenţa dintre cele două variante e în principal faptul că adâncimea e citită în feet (modelul american) versus metri (modelul internaţional), iar temperatura e citită în grade Fahrenheit (modelul american) versus grade Celsius (modelul International). Menţionez că transformări de soft sau modificări nu se pot face între cele două variante astfel încât voi ca şi viitori deţinători aveţi de făcut acest trade-off între diferenţa de preţ şi a vă obişnui sau nu să ,,gândiţi ‘’ în feet şi grade Fahrenheit
Odată achiziţionat sonarul, e foarte important să învăţaţi să-l folosiţi în parametri garantaţi de constructor şi să interpretaţi, de asemenea, corect informaţia.
Pescuiţi cu mâna pe carte
Sonarul achiziţionat are un manual de folosire destul de consistent, şi pe care îl găsiţi şi în format electronic la producător pe net. Acest manual cuprinde pas cu pas tot ce trebuie să faceţi de la montarea transducerului şi până la fiecare funcţie în parte. În general, nu-mi place să citesc manuale de folosire, şi nici măcar simple instrucţiuni pe o etichetă, din comoditate, crezând că mă prind eu despre ce e vorba pe parcurs. Ei bine, în acest caz, dacă vreţi să folosiţi corect sonarul şi să vă ajute cu adevărat, am o veste proastă: chiar trebuie să parcurgeţi manualul din scoarţă în scoarţă. Învăţaţi fiecare funcţie în parte şi exersaţi fie pe Demo fie pe apă. Sonarul are un model Demo în care puteţi să vă jucaţi cu setările cum doriţi, pentru a vedea care sunt diferenţele şi rezultatele. Setările din demo se pot păstra şi în mediul real. Şi Humminbird mai oferă o facilitate foarte bună. Aveţi posibilitatea pe sonar să faceţi înregistrări pe apă, şi să le vizualizaţi pe computer acasă în linişte, să variaţi setările şi să interpretaţi informaţiile. De multe ori în barcă suntem grăbiţi, vrem să pescuim şi nu observăm detaliile. Nu voi intra în multe amănunte privind funcţiile definitorii ale SI, voi puncta cum funcţionează, cum citeşte şi care sunt elementele de care să ţineţi seama în efectuarea unor setări de bază plecând de la care să descoperiţi singuri ce se potriveşte cel mai bine locurilor unde pescuiţi. (continuarea in nr. 14 februarie SuperPescar)
| < Anterior | Următor > |
|---|
