Mă îndepărtez uşor de căldura sufocantă şi de zgomotul oraşului modern şi, dependent de adrenalina atacului rece şi sălbatic, îmi propun azi conştiincios să abordez o partidă de pescuit la jig şi drop-shot în plin sezon estival pe ţărmul Mării Negre. Ţintele vizate de mine azi sunt Guvidul de mare (Gobius Cephalarges), Guvidul negru (Gobius Niger), Guvidul mare-strunghil (Gobius Melanostomus), Hanusul (Gobius Batrachocephalus).
Blindat cu o geantă de năluci soft de dimensiuni mici, exact precum cele folosite în pescuitul bibanului, păstrăvului sau chiar ale cleanului şi cu câteva zeci de jig-uri de diferite gramaje, turnate pe cârlige de mărimi mici, plec cu noaptea în cap în căutarea căpcăunilor de apă sărată.
Ca să-l pescuim trebuie să-l înţelegem
Guvidul este un peşte care preferă fundul pietros, unde se hrăneşte cu crabi, garizi, scoici, melci, uneori şi cu puiet de peşte, atât cu propriile progenituri cât şi cu puietul altor specii, este un peşte care atacă şi mănâncă aproape orice îi cade în faţă atâta timp cât e pe gustul lui. Nu se dă la o parte nici de la suculentele râme de mare sau de pământ, bucăţi de carne de pui, vită, peşte, cam tot ce conţine proteină de origine animală fiind pe placul lui. Are o strategie unică de atac: atacă agresiv pe distanţe scurte şi, în general, în jurul locului unde îi este habitatul. Dacă nu reuşeşte din prima să absoarbă hrana, guvidul o apucă zdravăn cu dinţii uniform distribuiţi pe buza superioară şi inferioară şi, ajutat de nişte muşchi faciali puternici, smulge prin mişcări puternice şi scurte din cap bucăţi de hrană, pe care le înghite lacom. E un peşte care se bazează foarte mult pe acţiunea simţului vizual, de aceea, de cele mai multe ori, atacul survine aproape instantaneu odată ce năluca, sau momeala noastră, a ajuns în zona lui de hrănire. Eu, de regulă, nu insist foarte mult pe o zonă în care atacurile întârzie să apară, caut tot timpul alte zone noi, mai productive, care să-mi aducă atacuri pozitive. În general, guvidul e un peşte foarte curios şi interesat cam de tot ce cade pe fundul apei, astfel ochii lui sunt aşezaţi într-o poziţie bine determinată în zona capului, acoperind un unghi vizual de 180 de grade. Poate fi întâlnit de-a lungul întregului litoral marin românesc şi în general în zona digurilor sau a platourilor de piatră, de la Sulina până la Mangalia.
De ce jigging la guvide? De ce nu!?
Am urmărit până acum biologia acestui peşte, comportamentul de hrănire, modalităţi de atac şi concluzia e una cât se poate de clară: e un răpitor demn de luat în seamă în pescuitul cu năluci artificiale.
De aceea, azi mi-am propus să pescuiesc la jigging şi drop-shot pentru a echilibra balanţa dintre noi doi, eu strateg şi el combatant, lăsând la o parte maldărul de lansete, volte ş.a.m.d. Bineînţeles, mulţi vor spune că nu e cea mai productivă tehnică de pescuit la guvid, însă desigur că fiecare are dreptul la propria opinie şi nu mă deranjează deloc astfel de comentarii. Pentru mine pescuitul nu înseamnă numai cantităţi mari de peşte prinse prin orice mijloc sau partide de pescuit cât mai facile şi comode, îmi place să cred că înseamnă şi localizare, biologie, strategii, tehnici şi multe altele.
Să înceapă dansul!
În această partidă am folosit o lansetă ML de 2,13m, cu acţiune rapidă, greutate de lansare 4-14 g. Bineînţeles că puteţi alege orice lansetă doriţi, în funcţie de plaja de greutăţi pe care doriţi să le folosiţi. Eu am pescuit pe o apă de 14-15m, de aceea am folosit o lansetă ML, care mi-a permis o evoluţie bună a jigurilor de 7-9 g. Ca fir principal am încărcat tamburul mulinetei cu un multifilament de 5 lb, iar spre finalul partidei am trecut exclusiv pe flourocarbon de 4 lb. Din cauza dinamicii în evoluţie, am ales să pescuiesc numai cu năluci tip Worm-Curly Tail de 2-4 cm de cea mai bună calitate, pe care le-am armat pe cârlige nr. 8 sau 6. Nălucile soft folosite de mine au fost cu o concentraţie mare de substanţe naturale biodegradabile şi impregnate cu diverse arome. În situaţia dată o nălucă aromată avea mai multe şanse de succes, datorită timpului mai mare de reţinere. Nălucile folosite au fost Gene Larew & Bobby Garland Lures, Ecogear, Mister Twister, Slider, Mann's. Deşi am încercat mai multe culori şi dimensiuni, cea mai de succes culoare în această partidă a fost albul sidef, atât în tehnica jigging cât şi în drop-shot. Aş vrea să precizez că atacurile asupra jig-ului veneau imediat ce năluca ajungea pe fundul apei într-un interval de 1-3 secunde de la atingerea substratului. Guvidului îi place foarte mult ca năluca să leviteze la câţiva centimetri deasupra substratului, iar în momentul în care atingea substratul, o şi înşfăca iute, deci mare atenţie la gramajul pe care îl folosiţi. La drop-shot în schimb, după ce am avut câteva rateuri cu cârligul prins direct pe firul principal, am renunţat la acest montaj şi am făcut o mustaţă de aproximativ 5cm, care îmi permitea o dinamică şi o evoluţie mult mai bune în apropierea substratului. Năluca am armat-o pe aproape toată lungimea cârligului, lăsând doar o jumătate de cârlig afară, reducând astfel semnificativ numărul rateurilor.
Recomand pescuitul cu năluci soft al guvidului sau al altor specii de peşti, atât pentru frumuseţea lui cât şi pentru cele câteva fracţiuni de secundă în care simţi cum îţi paralizează simţurile în urma atacului produs de evoluţia ademenitoare a nălucii în faţa prădătorului, fie el rechin sau un amărât de guvid. Concluzia este una singură: pescuitul cu năluci nu are limite indiferent de apa în care se practică, cu o singură condiţie: peşte să fie!
| < Anterior | Următor > |
|---|
