Big – O, primul vobler Fat (gras), a fost creat la sfârșitul anilor ’60 de un pescar din Tennessee, Fred Young. În câțiva ani această nălucă își desăvârșește forma și acțiunea, începând să atragă atenția asupra eficienței sale. Zvonul legat de voblerul lovit de obezitate a umblat la început printre pescarii care obișnuiau să pescuiască pe aceleași ape cu Fred Young.
Apoi a juns în circuitele de competiție de bass unde deja în 1972 Martin Roland, o vedetă a circuitului BASSMASTER de atunci, repurta victorii răsunătoare. Încercând să-și fac[ rost de astfel de voblere Martin Roland a constatat cât de dificil era să le obțină, deoarece Young realiza manual doar câteva voblere pe săptămână. Cererea fiind imensă, s-a ajuns chiar la un sistem de închiriere din magazinele de pescuit locale, cu o garanție de 50 $, a voblerului Big-O. Cu greu Martin Roland a reușit să intre în posesia mai multor Big-O manufacturate de Young, și le-a folosit în turneul profesionist de bass cu un succes fulminant, asigurându-și victoria în trei manșe consecutive ale circuitului național BASSMASTER în care a pescuit exclusiv cu această nălucă.
Â
Â
Mai târziu Fred Young vinde patentul Big-O companiei Cotton Cordel Lure și deschide un nou capitol în spinning: voblerele Fat. Imediat și alți producători americani înțeleg potențialul acestei năluci. Norman (Big N), Bomber (Model A), Bagley’s (Balsa B), Rapala (Fat Rap), Luhr Jensen (Brush Baby), Storm (Mag Wart) și Rebel (Maxi-R) sunt doar câteva exemple. Caracteristicile comune pentru aceste voblere Fat sunt profilul sferic, oscilația amplă cap-coadă și evoluția zgomotoasă, datorată atât bilelor interioare (rattling) cât și turbulenței mari, ca efect al formei speciale a voblerului. Barbeta scurtă generează o vibrație foarte strânsă, ascuțită, pe placul răpitorilor agresivi, așa după cum a demonstrat experiența, atât pe pistele profesioniste de competiție, cât și în apele destinate pescuitului recreațional.
Mărimea și forma barbetei determină balansul și vibrația oricărui vobler. În general barbetele înguste generează o șerpuire mai strânsă, iar barbetele late vor fi răspunzătoare pentru un balans cap-coadă larg. Chiar și diametrul firului influențează șerpuirea voblerului: cu cât diametrul este mai mare, cu atât va fi atenuat balansul și implicit va fi afectată evoluția voblerului.
Lungimea și înclinația barbetei dictează adâncimea de evoluție și viteza de plonjare. Flotabilitatea mare a acestor voblere este un alt factor caracteristic și intervine mai ales în evoluțiile din preajma substratului, când voblerul intră în contact cu diferite elemente de structură (bolovani, crăci – acoperire; praguri – relief). Astfel stoparea voblerului este urmată de ridicarea sa rapidă spre suprafață, ceea ce înseamnă ocolirea acestor obstacole. Dacă pescarul simte în lansetă pauze ale vibrației puternice a voblerului, asta înseamnă că năluca lovește substratul sau alte obstacole, o pauză scurtă în recuperare permițându-i nălucii să se ridice pentru putea trece mai departe. 
Zgomotul făcut de voblerul Fat care lovește puternic substratul cu barbeta are însă și un efect pozitiv asupra peștilor răpitori, acești stimuli adiționați ridicărilor balansate din timpul stopării fiind deosebit de atractive. Mai ales peștii activi, agresivi, care sunt motivați în hrănire, vor ataca necondiționat o astfel de țintă în mișcare.
Lățimea barbetei este folosită și în scopul evitării agățărilor în structură. Astfel, o barbetă lată va face loc voblerului prin ierburi iar corpul voluminos va proteja ancorele.
Voblerele Fat sunt eficiente mai ales în perioada post-reproductivă (primăvară-vară), când peștii sunt agresivi și preferă năluci de talie mare și cu turbulență crescută. Speciile vizate de Big-O sunt la noi știuca și mai ales somnul, însă modelele de dimensiuni mici prind bine și biban și chiar șalău.
| < Anterior | Următor > |
|---|
