Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

 
 
 

SuperPescar - SUTA LA SUTA PESCUIT

  • Măreşte caracterele
  • Dimensiune normală caractere
  • Micşorează caracterele
Home Pescuit la rapitori Guerilla stiucilor

Guerilla stiucilor

Email Imprimare PDF

Junglă. Nici urmă de feţe vopsite cu dungi negre, verzi sau galbene. Şi nici căşti de oţel în plasa cărora atârnă fragmente de tufe. Luptătorii din jungla aceasta nu se furişează tăcuţi unii împotriva celorlalţi cu degetele ţinute pe trăgaci. Şi totuşi e guerillă. O guerillă subacvatică ce urzeşte conflictul dintre combatanţi doar cu subţirimea unui fir de pescuit. De o parte ştiucile, de cealaltă parte nălucile, aidoma unor luptători plecaţi în recunoaştere. După ei vin adevăratele trupe de asalt. Pescarii. În lupta ce va urma nu vor fi luaţi prizonieri. Se eliberează tot.

Nu am văzut mulţi pescari de ştiucă înghesuindu-se pentru a folosi năluci suple în monturi cu cârlige offset. Şi asta chiar dacă toată lumea acceptă ideea că ştiuca – atunci când are oportunitatea – se adăposteşte în cea mai de nepătruns junglă subacvatică.

Ultimul refugiu

Pescuitul din Deltă, dependent de variaţiile de nivel ale Dunării, conturează şi mai bine această caracteristică a biologiei ştiucii. Mai precis, după câţiva ani de căutare intensă a acestui răpitor prin sute de kilometri de canale, ghioluri şi japşe, nu vom găsi neapărat ştiucă, în schimb vom găsi răspunsul la o chinuitoarea întrebare: unde  este ascunsă totuşi ştiuca?

Răspunsul, negând aparent dogmele biologiei, ni se va dezvălui după o îndelungată ucenicie în Deltă. Simplu, aşa cum este orice răspuns adevărat . ÎN STUF! Da domnilor, ştiuca nu trăieşte în apă, ci în stuf. La baza lui, într-o palmă-două de apă, dacă o lasă seceta. Nu ştiu dacă aşa se întâmplă din vremuri imemoriale, şi nici nu ştiu dacă asta se întâmplă peste tot în arealul ştiucii din Europa, Asia şi America de Nord. Cert este că la noi, pe vremuri de jaf instituţionalizat, singura şansă de supravieţuire este în stuf. Acolo nu intră plasa, nu intră vintirul şi nici oscilanta. Intră în schimb Slug-Go.

În hăţişul junglei

Este probabil cea mai eficace nălucă suplă dedicată explorării ultimelor hăţişuri virgine ale Deltei. Nu, nu este nevoie să intraţi cu maceta prin stuf. Este suficient să lansaţi, cu aparente tendinţe masochiste, năluca în ceea ce am numi noi infernul pescarului de răpitor. Asta cere răbdare, îndemânare şi mai ales ceva experienţă. În primul rând nu trebuie să lansaţi foarte departe, zona de atac situându-se mai ales la limita fultanelor de stuf, 2–3 metri în interiorul acestora, uneori chiar acolo unde este marginea dintre stuf şi apa liberă. Ştiucile – mai ales cele mari şi trecute ceva prin viaţă – preferă să vâneze chiar acolo, la margine, pregătite oricând să se retragă în cetate dacă simt inerentul asediu al inamicilor bipezi, că doar ei sunt în vârful piramidei trofice.

Am asistat nu de puţine ori la ratări la oscilanta jucată la „buza” stufului, atacuri nefinalizate venite din parte unor ştiuci ce ieşeau clar din stuf, lucru uşor sesizabil datorită firelor de stuf care se dădeau la o parte din calea răpitorului ca şi cum ar fi trecut pe acolo mistreţul. Un Slog-Go, armat cu un cârlig suplu poate intra însă chiar în bârlogul căpcăunei. Iată un motiv serios pentru a lăsa în trusă voblere, oscilante şi rotative de dragul acestui limax siliconic, cu un aspect lipsit de imaginaţie, dar cu un joc de glezne capabil să bage în călduri chiar şi femelele de ştiucă aflate de ceva vreme la menopauză.

Fineţe, numele tău e ştiucă

Montura offset cu Slug-Go este prin definiţie o reprezentantă a stilulului de pescuit finesse, stil bazat pe prezentări cât mai naturale ale unor năluci suple NELESTATE. Echipamentul ideal pentru acest lucru este fără îndoială cel de spinning cu fir monofilament. Năluca Slug-Go, la dimensiuni de 10–12 cm (aşa cum este cazul pescuitului la ştiucă) are în sine greutatea necesară pentru a putea fi lansată fără să fie necesară lestarea suplimentară. Năluca este astfel echilibrată încât adăugând greutatea cârligului, ea devine suspending. Fiind totuşi vorba despre o montură delicată, cu gramaj mic, aceasta poate fi uşor dezechilibrată prin adăugarea unei strune metalice şi/sau prin folosirea unui fir multifilament împletit, care are tendinţa să absoarbă apă şi să se îngreuneze astfel. Echilibrul nălucii poate fi păstrat folosind o strună metalică împletită, eventual din titan, de un diametru mai mic decât cel pe care îl folosiţi în mod obişnuit, şi inevitabil mai scurtă, pentru a fi cât mai uşoară. Firul monofilament, cu o absorbţie a apei neglijabilă în comparaţie cu multifilamentul, este opţiunea ideală în aceste condiţii. În caz contrar, fie că este vorba despre o strună grea, fie că este un fir multifilament îngreunat de apă, Slug-Go se va scufunda prea rapid şi în poziţie verticală, ceea ce îi reduce mult din atractivitate. Nu te pui cu gusturile ştiucii!

Insistă şi nu vei regreta

Pescuitul cu stickbait soft în stil finesse cere multă îndemânare din partea pescarului şi mai ales multă practică. Nu este suficient să lansezi o asemena nălucă undeva prin stuf, acolo unde eşti convins că vânează ştiucile capitale. Întreaga evoluţie a unui astfel de Slug-Go se bazează pe coborârea sa lentă  şi pe uşoarele zvâcniri datorate pompajelor pe care le faceţi din vârful lansetei în stil twitching, astfel încât tot acest joc să imite mişcările dezordonate ale unui peşte rănit sau bolnav. Datorită greutăţii scăzute a nălucii, intervenţiile venite din partea pescarului trebuie să fie de foarte mare fineţe, iar contactul vizual permanent cu aceasta vă va ajuta la început să găsiţi ritmul ideal, în strânsă legătură cu rata mică de plonjare. Multe dintre lansările pe care le veţi face în marginea stufului nu se vor finaliza neapărat cu aterizarea nălucii în apă, astfel încât trebuie să insistaţi până când veţi reuşi o prezentare corectă. Chiar şi aşa, judecând după o rată a lansărilor eficiente de 8:1, şansa să aveţi un atac este destul de mare. Bineînţeles că trebuie să faceţi diferenţa între plaur şi stuful prins cu rădăcina pe fundul lacului, căci plaurul este o structură plutitoare şi deci nu poate fi vorba despre pescuit în astfel de locuri. Cele mai bune locuri sunt cele în care densitatea de stuf nu este foarte mare şi care au ieşire la ochiuri de apă fără prea multă vegetaţie, asemenea unor „golfuri” înconjurate de brădiş.

Ghionder şi lansetă

Odată ajunsă în jungla subacvatică de la rădăcina stufului năluca suplă se va putea baza fie pe jocul atractiv pe verticală în plonjare lentă – dacă nivelul apei permite acest lucru, fie pe un joc de fineţe în plan orizontal pe spaţiu mic, cu pauze lungi. Nu încercaţi o recuperare susţinută pentru că este aproape imposibil să scoateţi în aceste condiţii năluca întreagă dintre tulpinile de stuf, montura offset având totuşi limite.

Un aspect foarte important este apropierea de locul în care pescuiţi. Tehnica de faţă înseamnă în primul rând un pescuit din barcă, ce vă permite să vă poziţionaţi eficient faţă de zonele care se pretează explorării. Este bine să vă opriţi la 5–7 metri de stuf, fără a ancora barca şi făcând cât mai puţin zgomot. Dacă aveţi motor termic sau electric este bine ca acesta să fie oprit şi scos din apă la o distanţă de  aproximativ 50 de metri, deplasarea urmând să se facă la vâsle sau la ghionder. Odată oprit, veţi lansa astfel încât să plasaţi năluca undeva la doi-trei metri în interiorul stufului şi veţi continua să-i imprimaţi o evoluţie eratică şi după aceasta iese din stuf. Chiar la ieşirea din hăţişul stufului este foarte probabil ca apa să fie ceva mai adâncă şi acesta va fi locul unde să insistaţi pe abilităţile jocului pe verticală care au făcut din Slug-Go o nălucă faimoasă.

Cârligele ascunse

Culorile naturale sunt cele mai indicate, mai ales că pescuim în ape limpezi, preferate de ştiucă. Fire Perch, Smoke Pepper Shad, Alewife şi Arkansas Shiner sunt doar câteva dintre cele mai nimerite pentru apele noastre, aşa cum sunt codurile de culoare la Lunker Cyty, compania care produce originalul. La pol opus Methiolate, Atomic Chicken sau Bubble Gum sunt culori stridente, care nu au legătură cu aspectul peştilor-pradă, însă care pot atrage atacuri furibunde din partea unor ştiuci motivate în hrănire sau doar pur şi simplu agresive. Din păcate producătorul nu a introdus în codul de culori şi modelul care imită o ştiucă, model ce ar fi cu siguranţă unul de mare succes, cunoscând apucăturile canibalice ale ştiucii. Dimensiunile folosite încep de la 8 cm şi pot ajunge şi la 15 cm, peste această mărime fiind necesară o montură în tandem cu două cârlige expuse, variantă care nu mai este productivă în condiţiile explorării unei structuri dense.  Este, de asemenea, foarte important să cuplaţi corect dimensiunea cârligului offset cu dimensiunea nălucii suple, având ca reper la armare semnele laterale care indică locul de penetrare. În general unui Slug-Go de 10 cm îi trebuie un cârlig offset numărul 2/0, în timp ce varianta de 15 cm poate fi armată cu numărul 4/0. Armarea poate fi realizată fie cu cârlige offset standard wide gap drept sau wide gap curbat, folosite curent şi la monturile Texas şi Carolina, fie cu cârlige Texposer, special concepute pentru Slug-Go. Acestea din urmă au şi avantajul că sunt fabricate şi în varianta dimensională 5/0, care poate arma un Slug-Go gigant de 19 cm.

Upgrade la ştiucă

De la prima mare victorie din Bassmaster obţinută de Slug-Go în 1987 la ceea ce se întâmplă astăzi în pescuitul mondial este cale lungă şi era şi normal ca ideea de soft stickbait să evolueze. Senko, inovat de Garry Yamamoto acum aproximativ 10 ani, nu a fost doar un alt fel de Slug-Go, ci a fost o a doua revoluţie în tehnica de pescuit cu soft stick bait după ce Herbert Reed a demonstrat cât de plin de imaginaţie poate fi un simplu „beţigaş” din plastic suplu. Avantajul lui Senko faţă de Slug-Go este dat de materialul din care este realizat. Mai dens, mai greu şi mai maleabil decât Slug-Go, Senko are o castabilitate mai bună şi un joc mai natural. Un alt avantaj ar fi dat şi de greutatea ceva mai mare care face din Senko o nălucă mai uşor de echilibrat cu struna tocmai datorită inerţiei dinamice ceva mai mari decât la un Slug-Go. În plus, este impregnat chiar în structura materialului cu sare, gustul şi mirosul fiind îndeajuns de naturale pentru a colabora la prelungirea momentului culminant al conflictului dintre răpitor şi nălucă: contactul direct. În rest, cel puţin în ceea ce priveşte pescuitul la ştiucă în regim de guerillă amazoniană, nu sunt deosebiri. Armarea, evoluţia, dimensiunea şi selecţia cromatică rămân aceleaşi.

Lansarea moarte n-are

 

Indiferent că aveţi la capătul strunei un Slug-Go sau un Senko nu trebuie să uitaţi că locul în care vă lansaţi năluca nu este unul uzual pentru spinning. Lansarea clasică realizată în plan vertical, peste umăr, va avea o rată mare de agăţare în stuf datorită traiectoriei descendente a nălucii care va aduce firul în răspărul frunzelor. Efectul este fatal pentru reuşita lansării deoarece năluca va rămâne „spânzurată” în stuf. Iată motivul pentru care vă recomand să imprimaţi nălucii în lansare o traiectorie ascendentă, lucru posibil dacă avem în vedere distanţa relativ scurtă în care trebuie să faceţi acest lucru. Pentru a obţine o astfel de traiectorie este necesar să stăpâniţi tehnicile de pitching, foarte populare printre pescarii de bass care pescuiesc frecvent în acest gen de jungle subacvatice.

Tehnica este simplă şi se referă la o lansare la care vă veţi folosi ambele mâini, însă nu aşa cum sunteţi obişnuiţi la lansările lungi, executate cu ambele mâini pentru a avea forţă mai mare. În pitching cu o mână ţineţi lanseta uşor înclinată spre apă, cu pickup-ul mulinetei armat pentru lansare şi cu firul trecut pe după degetul arătător. În cealaltă mână ţineţi năluca păstrând firul întins atât cât să tensionaţi uşor vârful lansetei. Următorul timp este balansul spre înainte al lansetei cu urcarea vârfului până la ora 10, la apogeul mişcării dând drumul brusc nălucii. Datorită lansetei care reacţionează ca un arc şi datorită mişcării de balans către înainte veţi reuşi să lansaţi cu mare precizie năluca pe 10–15 metri, păstrând o triectorie relativ ascendentă ce va facilita penetrarea marginii fultanului de stuf. Contaţi foarte mult pe contactul vizual cu năluca pentru a putea sesiza atacul ştiucii în timp util. Este uşor, dacă luăm în calcul apa mică în care se desfăşoară acţiunea, şi mai ales dătător de multă adrenalină.

 

Adaugă comentariu


Banner