De cele mai multe ori este decisiv ca momeala de la cârlig să aibă în preajmă câteva bucăţele de nadă. Seminţe sau boilies, indiferent cu ce pescuim. Pentru acest lucru s-au inventat, după clasicul şi eternul arc năditor, firul, banda sau săculeţul de PVA. Impedimentul principal al suporţilor solubili este scurtarea considerabilă a distanţelor de aruncare, indiferent cât de mică şi discretă ar fi nada din PVA. Există totuşi soluţii să lansăm departe, şi, totodată, să avem lângă cârlig şi câteva particule din nada pe care o folosim. Una dintre ele am s-o prezint aici.
În cazul pescuitului plantat putem discuta de o foarte eficientă şi, mai cu seamă, precisă nădire locală, adică în imediata apropiere a cârligului. Pentru că avem posibilitatea, dacă vântul ne permite, să ţinem linia perpendiculară pe fundul apei, după ce am plantat montura, şi să aruncăm o mână de nadă exact pe fir. Astfel, particulele noastre se vor aşeza cuminţi chiar în zona forfacului. Teoretic, pentru că, în realitate, mâna de nadă poate ateriza departe de momeală. Pentru că, pe lângă vânt, mai există curenţi ai apei şi relativitatea perpendicularităţii firului. Cu cât apa este mai adâncă, cu atât eroarea noastră va fi mai mare. Prin urmare, iată că un săculeţ PVA devine o soluţie foarte bună chiar şi în cazul plantatului. Pentru că, oricât de mult s-ar deplasa barca noastră, nada rămâne lângă momeală până la dizolvarea PVA-ului. Lucrurile stau la fel şi în cazul pescuitului „din mână”, cu un singur handicap major: distanţa de aruncare. Ataşarea de cârlig a unei greutăţi suplimentare evident că diminuează aerodinamicitatea monturii noastre. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu arcul năditor, al cărui talent de a tăia aerul nu se poate compara niciodată cu cel al unui plumb golgoluţ. Ce facem dacă vrem să pescuim departe şi să ne sporim, totodată, atractivitatea momelii noastre?
Apelăm la pasta solubilă! Aceasta este practic coca din care ne confec- ţionăm solubilele. Întotdeauna păstrez o cutie de pastă înainte de a începe procesul tehnologic de confecţionare a nadei. O bag la frigider şi o scot chiar înainte de a pleca la pescuit. Pentru cine nu-şi face nada acasă, sau pescuieş te cu seminţe, mai nou există şi în comerţ pastă solubilă de vânzare. Ea poate fi un suport ideal pentru cele câteva particule pe care ni le dorim lângă cârligul nostru. În cazul boiliesurilor este indicat ca acestea să fie tăiate în jumătăţi, pentru a se lipi mai bine de stratul păstos. Şi pentru ca bila rezultată să nu capete dimensiuni considerabile. Şi un ultim sfat: după ce aţi modelat „momeala – nadă” şi aţi montat- o pe forfac, nu aruncaţi imediat. Cu cât veţi avea răbdare mai multă (există şi varianta confecţionării anticipate a mai multor „bombiţe”) cu atât momeala va fi mai rezistentă la şocul lansării.
| < Anterior | Următor > |
|---|
