„Noi suntem de la Ciuca Buca, unde-i mămăliga cât nuca, de-o păzesc 12 cu măciuca. Dacă iei o-nghiţitură, ţi-au sărit dinţii din gură“ – folclor popular
S-a făcut mare vâlvă în jurul ceaunului în ultima vreme. Bătrâna momeală pentru crap a devenit mai actuală ca oricând, aliniată trendului ECO, ultima fentă. Au apărut zvonuri, legende, poveşti şi chiar eroi ai mărfii galbene. Circulă secrete, colete şi – se putea altfel? – reţete, care mai de care mai prinzătoare. Astăzi aflăm una dintre ele, de la o vedetă a făcăleţului, Vasilică Ivan zis Baboieru’.
1. După ce a aprins focul, Vasilică pune o lingură de şofran în apa din ceaun. Pentru culoare.
2. Tot în apă adaugă o lingură de conservant special pentru cereale. Pe căldură mămăliga se acreşte repede.
3. Când apa fierbe, se pun cerelalele. Prima categorie, pentru că Vasilică foloseşte trei granulaţii diferite.
4. După vreo 7 minute, vine rândul spărturii de cereale mai măruntă. Cea grunjoasă a fiert deja.
5. Aşa arată cerealele „mari”. Baza este porumbul.
6. Aceasta este spărtura de cereale, pasul numărul doi.
7. Iar aşa se prezintă granulaţia fină, practic un mălai de ţară.
8. Odată cu mălaiul, Vasilică pune şi o lingură de „vanilină”, aromă praf de vanilie de provenienţă industria gospodinelor, de la prăjituri.
9. Mămaliga este aproape gata, mai durează 2 minute şi trebuie mestecat vârtos pentru a nu se prinde de ceaun.
10. După ce a stins focul, Vasilică a pus o doză de mămăligă într-o găleată peste care a mai presărat nişte mălai grunjos.
11. A obţinut o consistenţă şi granulaţie a produsului final de genul acesta. O combinaţie de bucăţi mari, mici şi pudră.
12. Mămăliga ajunge repede în săculeţi solubili, legaţi cât mai lejer, în niciun caz tasaţi şi strânşi.
13. Cerealele fierte şi aromate rămân pe substrat, iar mălaiul creează norul de atracţie. Boabele artificiale şi flotante sunt bomboanele pe colivă. Sper eu, la figurat.
| Următor > |
|---|
