Pentru nada pe care v-o descriu mă întorc în timp cu trei decenii, la campionatul naţional de pescuit staţionar-seniori, desfăşurat pe lacul Surduc, judeţul Timiş, în anul 1980. În acel an a devenit Ujvari Carol campion naţional, după disputarea a patru manşe: două libere, una de viteză şi una la Sheffield (când nu era voie să pescuieşti mai aproape de 15 metri de mal). Tatăl meu, căci despre el este vorba, a totalizat 23 de puncte şi a prins în total 537 peşti. Pe acea vreme, în lacul de acumulare de la Surduc predomina cleanul (undeva în jurul a 15-20 cm lungime), dar erau şi obleţi (mai rar), bibănei şi sorete. Puţinii crapi nu puteau intra în calcul, cu toate că s-au prins câteva exemplare pe parcursul concursului.
Dar să vedem reţeta cu care Carol Ujvari a cucerit titlul naţional (pe vremea aceea nu existau la noi nadele la pachet):
- 50% pâine neagră, uscată şi măcinată
- 20% făină de porumb (mălai)
- 10% cânepă prăjită şi măcinată
- 5% arahide prăjite şi măcinate
- 15% tărâţe
- puţină făină de sânge pentru miros
La acestea, Carol Ujvari a mai adăugat în jur de 500 ml de viermuşi de porc, momeală pusă şi în cârligul numărul 14. Despre viermuşii de porc trebuie amintit avantajul pe care îl dau faţă de viermuşii obişnuiţi în pescuitul albiturilor, în special în cel al obleţilor. În timp ce cu un viermuş obişnuit se pot prinde 1-2 peşti, cu unul de porc se pot prinde chiar şi 5-6, pentru că au pielea mai tare. De unde se pot procura ei? Din bălegarul porcilor, mai ales în perioada caldă a anului. Muştele ce depun ouăle în acest fel de bălegar se recunosc uşor după culoarea galbenă a aripilor şi a corpului.
Cu excepţia ultimei manşe, când toţi concurenţii au folosit tehnica Sheffield, tatăl meu a optat pentru vergi de diferite lungimi. Astfel, a început manşele cu un băţ de 5,5 metri lungime şi, treptat, a atras peştii către mal, prin nădire constantă, cu bulgări mici, aruncaţi tot mai aproape de mal. La sfârşitul manşelor a ajuns să prindă clenii cu vargă de 1,8 metri. Firul folosit a fost de 0,12 mm grosime, legat direct, fără forfac. Tatăl meu îşi confecţiona singur plutele, iar în acest concurs a montat plute din pană de păun sau din cocean de porumb, ambele în culorile naturale, pentru a preveni ca peştii să atace pluta în loc de momeală. Un alt obiectiv a fost ridicarea peştilor din straturile profunde ale apei spre suprafaţă, fiindcă nu este totuna să pescuieşti la o adâncime de 4-5 metri sau la un metru adâncime, aşa cum a procedat şi tatăl meu, economisind timp efectiv, ce putea fi folosit pentru a mai prinde câţiva peşti în plus faţă de ceilalţi concurenţi.
Cleanul este un peşte omnivor, care se poate prinde cu o gamă foarte largă de momeli, atât naturale cât şi artificiale. În cazul de faţă ne rezumăm doar la cele naturale şi vreau să specific un lucru. Deşi porumbul este o momeală ce se pretează la pescuitul cleanului, ea nu este indicată sub formă de boabe ca şi adaos în nadă, în cazul în care pescuim între ape sau aproape de suprafaţa apei. De ce? Fiindcă porumbul va coborî pe repede pe fundul apei şi va atrage şi peştii, în special pe cei mai mari. Porumbul poate şi trebuie să intre în compoziţia nadei, dar, de exemplu, sub formă de făină. Poate cea mai importantă însuşire a mălaiului de porumb este aceea de a desface bulgărul de nadă, odată ajuns în apă. Prin cantitatea da mălai putem regla la ce adâncime să se desfacă bulgărul aruncat. Eu, personal, am folosit mălaiul prima dată în nada folosită la finala B, desfăşurat la Bezid în anul 2007. Atunci, peştele ţintă a fost plătica dar efectul căutat a fost acelaşi: de a aduce peştii cât mai aproape de suprafaţă.
| < Anterior | Următor > |
|---|
