Anul 2010 a început cu puţine ieşiri la peşte pregătite ca lumea; „am ieşit la creaţii“ îmi răsuna în minte de prea mult timp. Drept urmare, împreună cu prietenii mei pescadori Dan şi Victor, am luat în vizor barajele din zona Făgăraşului pentru o escapadă la caras. Susţinuţi moral de aliatele noastre partenere din viaţa de zi cu zi (Bianca, Alina şi Mihaela), ne-am pus pe fapte mari de data asta! Înarmaţi pĺnă în dinţi, fără furci şi topoare, ci în loc 3 beţe pentru fund / pescador + una de răpitor, „că e treabă“ la somn p’acolo, am ales barajul Dridif!
Nada a fost de un interes tactic deosebit cu tot ce-i trebuia: TTX, MarosMix cu aromă de seminţe prăjite, feromoni speciali, cĺnepă şi viermuşi. Momeala a fost şi ea foarte bine pregătită cu macaroane trase prin mălai, viermuşi (kenti, denumirea locală), rĺme (în caz că), pufi cu aromă de scoică, opţiuni ce mai (tipice zonei). Pescuitul a început în jurul orei 6:30. Pĺnă la ora 9:30 nicio mişcare. Fetele s-au remarcat mai mult cu capturile: mai un oblete, mai o roşioară mică, mai un cărăşel, însă rezultatele au fost cu mult sub măsura aşteptărilor. La 9 beţe în total chiar nicio mişcare după ce am nădit într-o zonă unde altminteri se prindea caras fain şi mult? Ciudat. Plase? Nu ne-am putut da seama, să zicem.
Drept urmare, am întors strategia 180 de grade către răpitor ştiind că zona e populată cu faimoşii somni care sperie orice scafandru profesionist.
Pĺnă la prĺnz, Victor a reuşit o captură de ştiucă la peştişor viu, un pic peste kilogram, însă după ce înainte îi mai scăpase un somn interesant agăţĺndu-se în iarbă.
Văzĺnd că nu am nici măcar o trăsătură, m-am cam resemnat, ok, nu e ziua mea azi sau poate nu aici. Ne-am decis totuşi să ne relocăm, să urcăm înspre Sibiu într-o zonă mai respectată, din punct de vedere al poluării cu PET-uri, în ideea de a încerca un loc pe canalul de fugă de dinaintea barajului de la Arpaşi, vestit pentru legendarii „cleni imperiali“.
Lumea se pusese pe făcut grătarul şi „coafat“ pepenele, însă pentru mine ziua doar începuse. Prima oară am încercat la o rotativă de mărimea 1 zonele mai puţin adĺnci, observĺnd cĺteva bătăi hotărĺte lĺngă un capac căzut în apă. Ataca obletele mic. Am încercat de cĺteva ori în acea zonă, însă nu a vrut la rotativă. Pĺnă la urmă, în grabă, am reuşit să prind cĺţiva obleţi la vargă la viermuşi şi m-am pus pe treabă agăţĺnd peştişorul la un cĺrlig Mustad de mărimea 6. Prima aruncare, la 50cm de crăci, am mulinat nu mai mult de 1,5m, moment în care cleanul a declanşat un atac fulger, ceva incredibil. Rapid ca o torpilă a făcut peştişorul să dispară într-o clipă. Efectiv am rămas blocat o secundă, era mare de data asta, imens!! Întĺrzierea a făcut să îl agăţ şi mai bine. Era al meu, primul meu trofeu adevărat! A fost o onoare. Cleanul a avut o mărime de 53 cm. L-am eliberat.
| Următor > |
|---|
