Ușa frigiderului s-a deschis, iar crapii au ieșit bulimici din nevralgia iernii. Fiind dator cu o ieșire cu corturile părinților prietenei mele, iar crapii anului precedent încă bântuindu-mă, am ajuns cu mașinile gemând de bagaje, pe malul lacului Tâncăbești, proaspăt dezghețat. Soarele, încă timid, se ascundea grăbit după orizont, așa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să plantăm lansetele. Așadar, monturile s-au clătit de praful așternut în timpul iernii și au aterizat două în buza stufului, iar alte două pe apă deschisă. Abordând o strategie clasică de început de sezon am folosit cârlige mici, nr. 6, fire cât mai fine și mătăsoase și boiliesuri de 14 mm. Peste câteva ore, ochii unui delkim s-au înroșit, iar murmurul pescarului fericit a spart tăcerea nopții: 10 kg de crap amorțit, care au ocupat locul primei poze de la pescuit din 2010. Flashurile aparatului foto au continuat să lumineze peisajul toată noaptea, asemenea unor fulgere, însă dulapii încă nu se arătau. A doua zi nădirea extinsă își făcuse efectul: noi eram mai mult în barcă decât pe uscat, salteaua de primire începuse să se înroșească de la bilele digerate, iar memory cardul aparatului foto părea din ce în ce mai mic. Obosiți, am schimbat strategia cu gândul de a mai selecta peștii. Rezultatele s-au rezumat în crapi, toți cântărind peste două cifre, culminând cu 17 și 15 kg. Bateriile aparatului foto începuseră să pâlpâie, soarele era iar la apus și creioanele de pe birou asteptau să fie ascuțite pentru școală ce ne aștepta. Am strâns lenți și apatici echipamentul și-am lăsat în urmă doar amintirile.
| < Anterior | Următor > |
|---|
