La pas în Defileul Topliţa-Deda
Râul Iordan, sau Iordanul, izvorăşte din Munţii Libanului, traversează Marea Galileii şi se varsă în Marea Moartă. De numele acestui râu se leagă câteva evenimente importante amintite în Biblie, printre care şi botezul lui Iisus Hristos. Trecerea Iordanului semnifică pentru Israel intrarea în Ţara Făgăduinţei iar pentru Biserică, naşterea prin Botez, trecerea la o nouă condiţie spirituală, una mai înţeleaptă, mai bună, mai curată, mai dreaptă. În sensul alegoric, „trecerea Iordanului” semnifică trecerea la viaţă veşnică…
Cu ochii închişi
Uneori visez la Montana. Nu la Hannah Monatana. E tot în Statele Unite ale Americii dar e un stat din Nord. Americanii îl numesc adesea Mecca pastravului. Alteori visez la British Columbia, Canada. Deşi nu am fost niciodată în vreunul din locurile amintite şi deocamdată nu sunt un muscar înrăit, locurile astea două îmi vin mai mereu în minte. Căutarile nesfârşite pe internet, cand e vorba de pastrav sau somon ori flyfishing, duc parcă mereu la aceste locuri. Probabil că sunt pentru pescarul de răpitori, prin frumuseţea şi perfecţiunea lor, când vine vorba de pescuit, adevărate Mecca ale Islamului sau Iordane ale credincioşilor din Ţara Sfântă. Iar probabil ca până voi deveni eu muscar înrăit nici nu mai am aşa mult, cel puţin aşa mă avertizează prietenii mei pescari…
Cu ochii larg deschişi
Râul Mureş izvorăşte din Munţii Hăşmaşu Mare şi curge pe Teritoriul României de-a lungul a, aproximativ, 750 km, fiind al doilea râu ca mărime din ţara noastră, considerând atât lungimea sa cât şi bazinul hidrografic de aproximativ 27.890,00 kmp. Pe teritoriul României primeşte peste 190 de afluenţi, ajungând spre ieşirea din ţară să prezinte un debit considerabil, adăpostind pe tot cursul lui ecosisteme bogate şi variate, ori cel puţin aşa ar trebui să fie.
Revedere
Cum pentru Eminescu lacul, luna, codrul şi râul sunt elemente omniprezente ale universului poetic aşa este şi Mureşul pentru mine în peisajul cotidian. În drumurile mele mă întâlnesc cu apele lui zilnic şi i le traversez de pe un mal pe altul poate chiar de mai multe ori într-o zi. Fiind băiet… impropriu spus… de fapt încă de pe vremea când nu am amintiri, cunosc cursul Mureşului, aproape de la vărsare până în dreptul localităţii Târgu Mureş, acesta fiind traseul a câtorva, poate mii de călătorii, făcute în scurtele reveniri la o parte din „rădăcini”, în Judeţul Harghita; ...iar când ne revedem în munţi, revederea este mult mai emoţionantă. Instinctiv îmi arunc privirea pe luciul apei şi tot instinctiv realizez dacă e tulbure sau limpede, dacă a crescut sau a scăzut, dacă e cineva la pescuit… şi oare ce pescuieşte… ce mai pescuieşte… de ce mai pescuieşte… cu ce pescuieşte…
Defileul Mureşului
Defileul defineşte o formă de relief ce se formează invariabil ori de câte ori o apă curgătoare îşi croieşte drum printr-un munte. Forţa şi puterea de eroziune a apei sculptează cel mai adesea forme şi văi de o frumuseţe şi o sălbăticie răpitoare. Defileul Mureşului a luat, aşa cum se obişnuieşte, numele localităţilor care îl încadrează ca şi locaţie în forma de relief ce îl defineşte, astfel Topliţa şi Deda fiind intrarea respectiv ieşirea râului din propria fortăreaţă.
Din perspectiva waderşilor
În defileul lung de aproximativ 50 km, Mureşul primeşte peste 25 de afluenţi permanenţi, ape de munte, dintre care vreo 10 adăpostesc populaţii considerabile de salmonide ori au un atare potenţial, ca şi bazin hidrografic, resurse de hrană, temperatură şi calitatea apei, masă de apă. Acestea sunt destinaţii cunoscute şi încă apreciate de către muscarii din zonă şi nu numai.
Cursul râului alternează zone cu apă învolburată şi puţin adâncă, pană la un metru, cu altele de liniştire şi adâncimi peste doi metri, lăţindu-se sau îngustându-se după cum îi dictează Munţii Giurgeului, Munţii Călimani şi Munţii Gurghiului.
Şi totuşi peştele lipseşte. Nu doar păstrăvul şi lostiţa, a căror amintire pare ruptă dintr-o legendă sau o poveste bătrânească ci şi lipanul şi multe alte specii, ai jura că sunt pe cale de dispariţie în acest loc, a cărui simplă contemplare te-ar trimite la lansete, muşte şi momeli artificiale. Deocamdată, în afară de ieşirea în aer liber, tentativa de partidă de pescuit la răpitori în defileul Mureşului este aproape o curată şi organizată... pierdere de vreme...
Învăţăturile sfinte
Avantajul mare al unei resurse regenerabile precum peştele, este că, pentru a spori, nu trebuie neaparat să i se acorde o atenţie deosebită, mai ales când nu se urmăreşte dezvoltarea ei într-un mediu străin sau ostil. În mediul ei natural, beneficiind de condiţii optime de oxigen si hrană, o populaţie piscicolă sănătoasă se dezvoltă şi ajunge la maturitate repede, singura condiţie fiind prevenirea intervenţiei necontrolate a factorului uman.
Această intervenţie nefastă se manifestă pe mai multe planuri şi oricare ar fi mobilul ei, grija faţă de apă şi resursele ei este pe ultimul loc, în orice acţiune s-ar intreprinde.
Pe primul loc probabil că s-ar situa despăduririle abuzive şi necontrolate care dăunează afluenţilor, creând torente şi viituri, spălând malurile şi distrugând tot ce le stă în cale. Apoi, exploatările de piatră şi agenţii economici reprezentanţi ai ramurilor industriale, îşi spun şi ei cuvântul. Deşi mai rari şi lucrând la capacitate redusă, de la mic la mare, niciunul nu se sfieşte în a deversa în apele râului, reziurile rezultate din activitatea proprie.
Omul sfinţeşte locul
Lovitura de graţie o dă omul, ca persoană fizică nu juridică, prin acţiunile proprii. Din păcate, în România, probabil încă 80% din populaţie înţelege prin pescuit „a prinde peşte”. Confundarea celor doi termeni este pe cât de greşită, marca unei lipse de cultură şi respect pentru lege ori societate – de peşte în sine nu mai vorbim; cu atât mai mult cu cât tehnicile de „a prinde peşte” pe la noi s-ar constitui mai mereu în conravenţii sau infracţiuni.
Parcurgând din maşină sau din tren defileul Mureşului, veţi constata cu amărăciune că japca este tehnica cea mai des utilizată, că se „dă la peşte” cu setca sau perdeaua în plină zi iar pescuitul cu curent electric şi folosirea pripoanelor, din spusele unor localnici, se practică noapte de noapte. Sufocarea cu deşeuri menajere la tot pasul, plutind sau atârnând din copacii de la marginea apei ori ieşind pe alocuri de sub luciu încheie pledoaria. Ei bine, astfel de oameni trebuie obligaţi şi forţaţi să renunţe la practicile lor, pentru că de bună voie, va mai curge multă apă pe Mureş, până când le vor lepăda.
Apa din vis
Dacă faceţi un exerciţiu scurt şi deloc solicitant de imaginaţie, privind câteva instantanee sau de ce nu, chiar deplasându-vă la faţa locului, veţi descoperi imediat potenţialul defileului. Cum ar fi să avem un râu sfânt al nostru, unde păstrăvul şi lostriţa să domine apa probabil ca acum câteva sute de ani şi să nu mai tânjim la locuri îndepărtate şi pentru mulţi inaccesibile? Soluţia e mai aproape, mai accesibilă şi mai de scurtă durată decât pare. Teoretic nu ar trebui să facem nimic decât să repectăm legea şi să-i sancţionăm pe cei care nu o fac. Amintiţi-vă cei care aţi pescuit prin ţările nordice, sau pe alte continente la păstrăv sau lostriţă, cum sunt trataţi cei care încalcă reglementările privind regimul de pescuit al acestor peşti. Apa din fericire, se regenerează singură iar peştele la fel şi dacă nu iei mai mult decât dai, lege a naturii de altfel, nimic nu e pierdut sau iecuperabil.
La marginea civilizaţiei
Pescuitul sportiv nu include neaparat practicile catch&release. Pescuitul sportiv s-a născut când au apărut primele reglementări legale scrise cu privire la resursele acvatice vii şi accesul la ele. Menirea acestor legi este de a crea un cadru normal, controlat, bazat pe un sistem funcţional de contribuţie, a cărei plată să garanteze un drept individual de a folosi o resursă accesibilă tuturor, liberă.
Cei care mai mereu îi cataloghează ironic pe practicanţii catch&release ca fiind mai catolici decât papa, că bravează sau că echipamentele scumpe şi tehnicile lor sunt mofturi complet inutile ar trebui prima dată să se asigure ca nu sunt cumva, în dorinţa lor de a spune lucrurile pe şleau şi a ne arăta cum se prinde de fapt peşte, să rămână chiar ei înafara legii.
Deşi poate că nu folosesc niciuna din metodele amintite mai sus, reţinerea peştelui sub dimensiuni sau în perioada de prohibiţie, reţinerea unei cantităţi mai mari de peşte decât cea prevăzută de lege pentru specia respectivă ori pescuitul în zone, perioade şi cu năluci interzise îi bagă în aceeaşi oală cu, hai să le spunem deocamdată blând păcătoşii.
| < Anterior |
|---|
