Dom’le, vrei să prinzi peşte? Fii atent aici. Faci cum îţi spun. Aduni tot bagajul cu o seară înainte şi-l îngrămădeşti lângă uşă. Absolut tot, să nu-ţi mai rămână nimic de pus dimineaţa, că-i rău. Lângă uşă, cu lansetele rezemate de clanţă, în ordinea asta. Pe urmă pui ceasul şi te-ai culcat. Încearcă să dormi pe partea stângă, sfatul meu. E mai bine pe stânga, ai să vezi pe baltă de ce. La plecare e obligatoriu să cari tot calabalâcul odată, nu ştiu cum faci, te încarci ca Moş Crăciun, îţi pui hamuri, dar nu mai urci o dată înapoi, că degeaba mai pleci. Totul odată, repet! O ştergi înainte ca soţia să-ţi ureze succes, nu pupături, nu nimic. Ajungi la maşină, colegul se miră, nu dai importanţă şi bagi maldărul peste boarfele lui. Undiţele lui să fie dedesubt, le acoperi cu ceva greu, cu sacoşa, cu minciogul, cu scăunelul. Dacă nu conduci, e bine să te strecori spre locul din dreapta prin portiera din stânga, pe la şofer, încălecând schimbătorul, chiar dacă ştergi oglinda cu capul. Colegul se mai miră o dată, nu dai importanţă. Ce-ai tu cu el? Treaba lui e să ţină volanul.
Pe drum, încearcă să stai cât mai mult pe fesa stângă şi nu încrucişa picioarele. Nu cobori la pipi nici mort, sper c-ai avut prevederea să faci acasă ce era necesar, iar conversaţia, cât mai economică. Tot ce trebuie să faci e să vizualizezi peştele spre care te îndrepţi, în cele mai mici amănunte. Ăia cu mâzgălelile lor pe pereţi, de le zice rupestre pentru că vin de la pestre, cum se zicea la peşte pe vremuri, tot aia făceau, îl rupeau. Desenau animalul ca să-l aibă-n vedere. Făceau o listă de necesităţi. După care plecau şi-l nenoroceau. Tu, numai în gând, nu încerca să pictezi pe tapiţeria omului. Dar, serios! Asta acumulează energii pozitive. Vezi c-o să încerce să te tragă de limbă, o să-ţi povestească ce-a prins nu ştiu când şi cu ce, tu, nimic! Nu dai amănunte. Doar vag. Ar vrea să ştie ce scule ai, cu ce dai. Treaba ta! Ai grijă, umblă popii pe drum; nu prea au treabă şi bat creanga. Când l-ai văzut, ceri să oprească, inventezi tu ceva, faci trei paşi îndărăt şi scuipi de trei ori peste umărul drept. N-o faci, riscul tău! Există forţe malefice care atacă de pe traseu, se numesc spirite tutelare de peşte. Nu le poţi păcăli, poţi lupta. S-ar putea să trageţi la benzinărie şi să-ţi se sugereze că ai cam fi de rând la umplut rezervorul. Nu! Aduce ghinion chestia asta. Dacă poţi şi eşti inventiv, evită, îţi spun. Încearcă să te derobezi, există pescari serioşi pe care i-am văzut reuşind.
Când ajungeţi, vezi că i s-a făcut chef de masă. Ţine minte ce-ţi spun: nu aduci niciodată mâncare de-acasă, că e contra norocului! Mănânci totdeauna din mâncarea colegului, cu seninătate, asta îi ia din forţa lui şi preiei. Vei simţi că te umpli de baftă.
Dacă te nimereşti într-o barcă, aranjează-te să ajungi la vâsle mai rar. Reclamă discopatia. În timpul ăsta, arunci mult mai des. Caută totdeauna strapontina cea mai uscată. Nu lansa primul. Lasă-l să dea cu ce crede el. Abia după asta pui ce trebuie pus şi dacă devine curios şi ar vrea să încerce, descurajează-l, strâmbă din nas, ce, blinkerul ăsta?, gunoi, o tablă nenorocită. Vezi unde aruncă. Din două în două minute, acolo dai, peste el. Ai să observi că devine confuz. Primul peşte nu se eliberează, chiar dacă-l vezi pe coleg că te spurcă, că se dă cu fundul de sol. Tu vezi-ţi de treabă, l-ai aruncat, ăla eşti. Nu mai scoţi nimic până marţi. Să zicem că dai de-un gropan cu activitate şi cu ceva randament. Tăcere! Nu spui nimic, taci din gură, căci vorbitul pe baltă e crimă, sperii tot bancul. La cinci minute o dată, urează-i succes, tot în gând. Asta face ca potenţialul conflictual să nu ia un curs, iar forţele insidioase cu care apa îşi apără zoologia să nu ne irite.
Se poate apela şi la metoda denumită Nadal, prin extragerea imaginară a lenjeriei secrete din locul acela.
| < Anterior | Următor > |
|---|
